Sărăcia şi singurătatea din libertate îi determină unii deţinuţi să recidiveze. Puşcăriaşii susţin că în spatele gratiilor au amici, au învăţat să scrie şi să citească şi primesc zilnic o masă caldă. Afară, cei mai mulţi dintre ei ar fi murit de foame.
Lui Ştefan Niculae i se spune „Ţambal“ pentru că le cântă manele colegilor de celulă. La fiecare chef organizat în spatele gratiilor el dă tonul petrecerii. Deţinutul recunoaşte că sărăcia l-a făcut să devină hoţ, tâlhar şi traficant de droguri.
„Am acasă cinci copiii pe care trebuie să îi cresc. Daia am făcut toate aceste fapte, ca să am ce sa dau la copii să mănânce“, recunoşate puşcăriaşul.
Originar din satul ţigănesc Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, „Ţambal“ a căzut pradă oamenilor legii prima dată, în anul 1993 . Ca să-şi intreţină familia numeroasă, alături de alţi localnici, dădea iama în TIR-urile încărcate cu haine, alimente sau electrocasnice care veneau de la Constanţa şi se îndreptau către Ploieşti.
Stăteau ascunşi prin pomi sau după garduri, iar când maşinile intrau în comună, le părdau, asemeni unor hoarde înfometate. Deşi ceilalţi hoţi alături de care de care acţiona au scăpat nevinovaţi, el a fost prins şi băgat la închisoare pentru doi ani.
„Cum vedeam maşina cum săream pe ea şi luam tot ce găseam. Nu ne interesa. Aveam familii care trebuiau întreţinute şi nu ne păsa de ce zice poliţia“, spune puşcăriaşul.
Tâlhar şi traficat de droguri
Liber dar sărac, „Ţambal“ avea s-o apuce pe căi greşite din nou. În 2002 a primit alţi doi ani de închisoare, după ce a tâlhărit în tren o tânără căreia i-a furat geanta.Totuşi, după ce a fost eliberat, a încercat de nenumărate ori să îşi găsească un loc de muncă însă mereu a fost respins din cauza cazierului pătat.
În 2004, a luat drumul Bucureştiului şi s-a întovărăşit cu o gaşcă de traficanţi de droguri. Ziua vindea heroin
