Familiile cu un singur copil sunt mai fericite decât cele care au doi sau mai mulţi copii. Aceasta este una dintre concluziile unei serii de studii care contrazic şi alte credinţe culturale puternic înrădăcinate, conform cărora un copil singur la părinţi va fi egoist şi copleşit de singurătate.

Dacă un copil nu are fraţi, o mare parte din vină cade pe umerii părinţilor, care se presupune că sunt mai preocupaţi de statutul social decât de bunăstarea unei familii extinse, scrie Lauren Sandler în „The New York Time”.

Astfel, s-a conturat o imagine generală care arată, de regulă, că un copil singur la părinţi va fi singuratic, indaptat şi egoist. Studiile vin să contrazică această „realitate” şi să arate că nu există nicio diferenţă notabilă între copiii care nu au fraţi şi cei care au.

În sutele de studii efectuate în anii trecuţi au fost analizate peste 16 trăsături de caracter, cum sunt extrovertirea, participarea socială, generozitatea sau stabilitatea emoţională. În toate aceste cercetări, copiii singuri la părinţi au înregistrat rezultate la fel de bune precum copiii care aveau fraţi. Aceleaşi cercetări au arătat că nivelul de implicare în anumite activităţi atingea un nivel maxim în cazul copiilor singuri. Prin urmare, s-a dovedit că rivalitatea dintre fraţi nu este singurul lucru care alimentează acest aspect, colegii şi prietenii o pot face la fel de bine.

„Singuraticii” au parte de un viitor strălucit

La fel, copiii singuri la părinţi nu pot fi consideraţi singuri în adevăratul sens al cuvântului. Cercetătorii Toni Falbo şi Denise Polit de la Universitatea din Texas au fost cei care au cercetat cât de real şi prezent este sentimentul de singurătate în cazul copiilor singuri la părinţi, sau dacă este adevărat că aceştia ar fi mai retraşi decât copiii care au fraţi. Descoperirile lor au arătat că solitudinea nu înseamnă neapărat izol