Florian Bichir: „Începem din nou să asistăm la o tragicomedie tipic românească.”

La Chişinău, după iată 20 de ani, opoziţia unionistă a ajuns la putere. Aproape nesperat, am putea spune. Comuniştii cooordonaţi de Kremlin simt pentru prima oara în istoria Republicii Moldova gustul opoziţiei. Al umilinţei.

La Bucureşti, în schimb, s-a aşternut liniştea. O linişte a ticăloşiei. Pănă acum, subiectul Basarabia era tratat în doar două moduri. Unul patriotard şi altul sfătos. Unii înfierbântaţi cereau nici mai mult, nici mai puţin unirea imediată, fără a ţine cont de nimic, în timp ce alţii dădeau sfaturi. Precum fraţii cei mari, care ştiu întotdeauna ceea ce e de făcut. Fără să ţină cont că în Basarabia altfel stau lucrurile. Că acolo încă domneşte KGB-ul, că românii nu mai sunt majoritari, că există o minoritate rusă foarte puternică. Că Lenin este învăţat încă în şcoală şi că în ansamblu Basarabia seamănă cu România anilor ,90.

Ei bine, acum opoziţia a câştigat, iar oamenii politici de la Bucureşti tac mâlc. Sau sunt cuprinşi de alte patimi politice. Obtuzii de pe Dâmboviţa ar trebui să ştie că dacă guvernarea unioniştilor de la Chişinău va fi un eşec, nu vom mai putea vorbi de Unire decât peste câteva alte decenii. Un insucces al forţelor româneşti din Basarabia ar reprezenta o catastrofă. Ca peste tot în lume, oamenii judecă guvernanţii în funcţie de bunăstarea pe care o atribuie poporului. Da, ştiu că este criză şi abia ne mai peticim,dar gândiţi-vă şi la cei de peste Prut. La soarta lor. Uniunea Europeană nu-i va putea ajuta la nesfârşit, iar ruşii aşteaptă la cotitură cu mâna pe robinetul de gaze şi petrol. Abandonarea unioniştilor va duce, inevitabil, la întoarcerea în glorie a comuniştilor.

N-ar fi prima oară în istorie când îi tratăm pe basarabeni drept rudele sărace. În perioada interbelică, a fi trimis la post