Foto: Thinkstock Când vasele au început să joace feste organismului şi pe ele s-au depus mâlurile grăsimilor, irigarea cu sânge a unor organe are de suferit. Cea mai mare pacoste este când nu mai ajunge destul sânge la muşchiul inimii şi cade ca din senin infarctul. Dar la fel de mare blestem este când creierul nu mai este alimentat cu destul sânge, când blocarea unor artere ale gâtului duce la nehrănirea cu sânge a unor porţiuni din creier şi apare accidentul vascular cerebral ischemic tre­cător sau definitiv. Ca să nu mai amintim de dezastrul din creier atunci când ruperea unui vas duce la inundarea prin hemoragie a creierului.

La baza acestor accidente ale vaselor din creier stă ca principal vinovat efectul hipertensiunii arteriale. Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale sunt provocate de hipertensiune. Să vedem care sunt principalele cauze şi care sunt factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral. În primul rând, este vorba de hipertensiune. Medicii se străduie să evite ca organele ţintă ale irigării cu sânge să sufere din cauza hipertensiunii arteriale. Creierul are un sistem propriu care autoreglează insuficienta irigare cu sânge.

Există acel colector comun, poligonul lui Willis, în care se varsă cele două artere carotide şi cele două artere cervicale. Aşa că, atunci când una dintre artere se înfundă sau când se înfundă cu cheaguri şi depuneri de aterom chiar două artere, acest colector comun, poligonul lui Willis, compensează şi trimite cât de cât sânge pentru tot creierul. Dar această autoprotecţie nu funcţionează tot timpul. Colectorul comun compensează când nehrănirea cu sânge se întinde o lungă perioadă.

Dacă blocarea curgerii sângelui spre creier este bruscă sistemul de autoreglare a colectorului comun Willis nu face faţă şi apare accidentul cu hemoragie în creier. O hipertensiune întinsă pe zeci de ani modifică