A apărut, în sfârşit, de curând, paradoxal în această vreme a descreierării, ca o pecete pe fruntea unei ţări aflată la cumpăna între cea mai gravă confuzie politică şi zdrenţele unei Speranţe oarbe, a apărut zic ,,prima ediţie critică integrală’’ a unei opere fundamentale a culturii naţionale

Tezaur de filozofie morală şi model de recunoaştere şi apărare a valorilor spiritualităţii româneşti, deopotrivă cariatidă a scrisului românesc literar în ipostaza lui de portretistică şi de jurnalistică ridicată pe culmea unei profesii aflată azi, din nefericire, la periferia dialogului democratic şi civilizat dacă nu chiar la ,,rangul’’ războiului pestilenţial al chivuţelor de odinioară.

Este vorba de opera mărturisitoare, cu asupra de măsură şi ea, a inegalabilului Nicolae Iorga, cărturarul şi istoricul şi scriitorul de geniu, ,,Oameni cari au fost’’, operă celebră, dar din păcate, tocmai ea, citită atât de puţin şi pentru că e atât de puţin cunoscută, azi; ,,Oameni cari au fost’’, în trei volume, la editarea cu adevărat ştiinţifică a căreia a lucrat ca un schivnic Prof.univ.dr.Valeriu Râpeanu, pornind de la colaţionarea fiecărei pagini din întregul răspândit în presa primelor patru decenii ale veacului XX, şi până la comentariul explicativ şi justificativ al fiecărui subiect şi a fiecărei informaţii şi chiar până la explicarea şi adecvarea scrisului de atunci faţă cu limba îmbogăţită şi vorbită azi, în secolul XXI.

,,În acest volum (azi trei volume), zicea George Călinescu – sunt amintiri despre regele Carol I şi despre Maria Fărcăşanu, croitoreasă. Sunt cunoştinţe din toate straturile sociale şi din toate provinciile şi ţările: prinţi, miniştri, prelaţi înalţi, popi de ţară, profesori, militari, aviatori, ingineri, arhitecţi, pictori, bucovineni, basarabeni, ardeleni, bănăţeni, francezi, scandinavi, bulgari, greci şi aşa mai departe. Nu cred să aibă cineva