Giovani, ai avut dreptate! Sunt un nenorocit! Nu ştiu unde ai învăţat să „citeşti” oamenii.

Probabil la „şcoala vieţii”, pentru că alte informaţii despre studiile tale nu există. Sunt un nenorocit pentru că niciodată nu te-am considerat un „om de fotbal”, un „impresar”, ci un vânzător de iluzii şi un parazit care s-a îmbogăţit de pe urma fotbalului.

Sunt un nenorocit pentru că am amintit de accidentul în care ai lovit un copil cu maşina, chiar pe trecerea de pietoni. Nu ştiu cum am putut să-mi imaginez că ai putea fi vinovat, când, de fapt, probabil că acel copil a sărit intenţionat pe capota limuzinei tale. Sunt un nenorocit pentru că te-am catalogat un personaj-cheie al dosarului transferurilor de jucători. Acum, mi-am dat seama că eşti doar o victimă a unor procurori care caută faima pe spatele numelui tău.

Altceva nu poate fi, din moment ce oamenii te confundă cu Robert de Niro şi aleargă după tine să le dai autografe. În America, am auzit că e invers. Lumea îl confundă pe Robert de Niro cu tine şi-l chinuie pe săracul actor cu întrebări despre asemănarea cu impresarul din România. Sunt un nenorocit şi pentru că am scris că ai eşuat lamentabil atât la Rapid, cât şi la Dinamo. Sunt sigur că nimeni nu te-a apreciat la adevărata valoare şi nu ţi-a înţeles strategiile.

Sunt un nenorocit pentru că, în spatele tuturor acţiunilor tale, n-am văzut altceva decât nişte matrapazlâcuri. Dacă mă aflam pe statul tău de plată, acolo unde n-au loc jurnaliştii „beţivi”, „nenorociţi”, „nespălaţi” sau moderatorii care au tupeul să te întrebe despre dosarul transferurilor, puteam să parafrazez celebra replică a lui Gheorghe Dinică: „În nemernicia mea, ca un câine turbat, am muşcat mâna care m-a hrănit”. Dar nu e cazul şi nici nu va fi.

Sunt un nenorocit pentru că sunt şi beţiv. Dacă te uiţi la emisiunea „Evenimentele zi