Dacă România ar fi fost antrenată în continuare de Victor Piţurcă, probabil că partida tricolorilor din Lituania ar fi rivalizat la audienţă cu „Universul credinţei”. Sursa: EVZ

Meciul n-ar fi interesat pe nimeni, în condiţiile în care naţionala noastră nu mai are nicio şansă de calificare la Mondialele din 2010.

Numirea lui Răzvan Lucescu în funcţia de selecţioner a adus, în primul rând, un interes sporit în jurul primei reprezentative, iar asta nu este puţin lucru într-un moment în ca re traversăm o campanie de calificare etichetată deja drept o mare dezamăgire. Aparent fără nicio miză, meciurile următoare, şi mai ales cel cu Lituania, sunt foarte importante, pentru că interesul şi susţinerea fanilor se pot pierde mai uşor ca oricând.

Răzvan Lucescu are nevoie, în acest moment, nu doar de rezultate, ci şi de o naţională care să joace spectaculos, să adune în jurul ei o Românie entuziastă şi avidă de calificări la începutul viitoarei campanii.

Deocamdată, noul selecţioner ne-a impresionat la toate capitolele. Este elegant, zâmbitor, face antrenamente frumoase, cu porţile deschise, şi lasă impresia că este mai mult decât stăpân pe situaţie. Toată lumea aşteaptă acum meciul cu Lituania, pentru a vedea şi efectul concret al acestei atmosfere pozitive.

Dincolo de prima impresie, era Răzvan Lucescu este o eră periculoasă pentru că vine într-un moment crucial al fotbalului românesc. Este de-ajuns să priviţi formula de start pe care România o va alinia în această seară, ca să înţelegeţi de ce. Exceptându-l pe Chivu, nu suntem cu nimic peste nivelul Lituaniei la capitolul individualităţi. Fie că ne place sau nu să o recunoaştem, am ajuns în punctul în care ne punem mai multe speranţe în omul care se aşază pe banca tehnică, decât în vreunul dintre cei unsprezece jucători care aleargă pe teren. Am ajuns în era