Una dintre confuziile care a prins rădăcini în mintea populaţiei este că splina face parte din aparatul digestiv. Şi asta probabil fiindcă ea "locuieşte" în burtă, în partea de sus a abdomenului stâng. În realitate, splina are alte roluri, făcând parte din sistemul hematologic, din aparatul imunitar, din constelaţia glandelor şi din aparatul circulator.

Splina înseamnă pe undeva şi locul unde se află armata de autoapărare, armata imunitară. Profesorul doctor Mircea Beuran, şeful Clinicii de chirurgie generală şi, în acelaşi timp, managerul general al Spitalului de Urgenţă Floreasca, explică cum îşi îndeplineşte splina misunea de apărare.

Splina este un fel de cimitir al globulelor roşii, care se retrag în ea să moară. Splina înghite globulele roşii bătrâne şi face curăţenie, prelucrând aceste globule roşii până la rămăşiţe mici pe care le evacuează în sânge. Dacă, de exemplu, splina se măreşe apar efecte rele prin scăderea globulelor albe şi a trombocitelor. Globulele albe (limfocitele) luptă cu infecţiile, iar trombocitele au o importanţă mare în coagularea sângelui şi fluiditatea lui. Tocmai de aceea splina nu trebuie cu grăbire înlăturată.

Când unele traumatisme rup splina, dacă ea nu a fost atinsă, în vasele mari se încearcă tratamente medicamentoase, fiindcă splina are capacitatea de a se regenera singură. Dacă accidentul a lovit grav splina şi sunt afectate şi vasele, chirurgul trebuie să intervină, dar el trebuie să scoată doar o parte din splină, iar dacă este silit la soluţii radicale trebuie să facă un autotransplant. Cu alte cuvinte, din splina lovită să decupeze fâşii încă neafectate, să facă mici cuburi din ţesuturile acestea şi să le reimplanteze, fiindcă ele vor reconstitui o altă splină ce-şi va îndeplini rolurile. Splina este un organ lung de 12 cm, dar lungimea lui variază în funcţie de natura bolilor. Scoater