Mureşeanul face parte din primii 20 de caricaturişti ai ţării, recunoscut ca atare şi în străinătate. E autodidact şi n-a urmat o şcoală de desen. De mic, cu un tată profesor de română, om hâtru, Gabriel Rusu a descoperit literatura umoristică, pe Jaroslaw Hasek şi vestitul lui soldat Svejk sau pe Ilf şi Petrov, ca şi revistele Urzica şi Perpetuum comic, şi a încercat să-şi transpună grafic sentimente.
„Un caricaturist e obligatoriu să fie un bun desenator, să aibă un bagaj solid de cultură generală şi să fie atent în jur”, afirmă Gabi. El şi-a publicat prima lucrare în 1994, în Gazeta de Mureş, urmând cotidianul 24 ore mureşene, după care în 1996 a avut prima expoziţie personală la sediul revistei Vatra. Din 2002 trimite lucrări în străinătate, iar anul următor a şi câştigat cel dintâi premiu, la Nanjing - China, intrând, treptat în bazele de date ale saloanelor de caricatură.
„Lumea te vede şi te invită. Premiile au venit în paralel, câştigam şi în ţară şi peste hotare. Toate sunt importante pentru mine şi nu le ierarhizez, precum e ultimul, luat la Salonul de grafică de la Beijing, de unde zilele trecute m-au anunţat că am luat locul II. Însă foarte mândru am fost în 2005, când m-au chemat Saint Just le Martell – Franţa, unul din cele mai mari saloane din lume, unde sunt invitaţi 100 de caricaturişti, pe parcursul unei săptămâni”, rememorează Gabi Rusu.
El s-a axat pe caricatura de şevalet, de expoziţie, pentru că se poate juca cu o paletă mai largă de mijloace plastice. E un bun portretist, şi a realizat figurile multor politicieni străini şi români. „Rolul caricaturii nu e neapărat cel de a te face să râzi sau să zâmbeşti, ci să îţi pui întrebări, să-ţi atragă atenţia asupra unor lucruri, dacă le plasezi într-o cheie ironică. Am norocul să-mi pot exhiba prin caricatură frustrările, ideile, nemulţumirile”, afirmă Gabi,