OASE. ARTICULAŢII. MUŞCHI. Corpul omenesc este alcătuit din 206 oase, 310 articulaţii şi 439 de muşchi aşezaţi pe oase. Osul este un mecanism care trebuie să răspundă la un mănunchi de forţe de diferite tipuri şi combinaţii, care solicită din greu construcţia scheletului. Şi aici intervine minunea cerească în proiectul oaselor. Extremele oaselor lungi sunt construite precum bureţii, adică din structuri osoase ce includ în ele lichid. Şi această alcătuire este perfect adaptată la presiunea exercitată asupra extremităţilor oaselor. Între extremităţile osului lung se află chiar canalul lung (diafiza), care este supus următoarelor tensiuni: de îndoire, de răsucire şi alte combinaţii de tensiuni.

REZISTENŢĂ EXCEPŢIONALĂ. Celula osoasă are componente ca orice altă celulă. Dar celulele oaselor se încarcă cu hidroxiapatită, formată din fosfor, calciu şi oxigen, ducând la rezistenţa mecanică excepţională pe care nu o au celelalte celule ale corpului. Celula osoasă are o viaţă foarte scurtă, tocmai de aceea celulele oaselor trebuie să se reînnoiască mereu cu celule noi, care se nasc tot timpul, alcătuind universul viu şi fremătător al osului. Străbunicii celulelor osoase sunt nişte celule care s-au adaptat solicitărilor tensiunilor. Dacă domină presiunile, aceste celule devin cartilaje. Dacă domină tracţiunile, devin celule fibroase. Dacă în timp se schimbă natura tensiunilor, celulele se transformă din unele în altele. Tocmai din aceste motive osul este făcut să lucreze mereu sub tensiune.

TUBURI. Osul lung este constituit sub forma unui tub (cea mai rezistentă arhitectură) în interiorul tubului aflându-se măduva, vasele şi nervii. Peretele acestui tub din osul lung este sofisticat, căci în grosimea peretelui se află sute sau mii de tuburi mici. Tubuleţele din peretele osului sunt formate din lamele aşezate tot ca nişte tuburi precum foile în bulbii