Există locuri şi oameni care au făcut ca neamul nostru să nu-şi rătăcească drumul. Locuri şi personalităţi care au constituit bornele kilometrice ale drumului străbătut cu greu de o ţară încercată care a izbândit în primul rând păstrând fiinţa naţională a poporului nostru. Şi cu atât mai mult, în vremuri de restrişte, e bine să mai poposim în preajma acestor locuri ale destinului românesc. De exemplu, aflându-te la Mănăstirea Dealului, lângă capul lui Mihai Întregitorul simţi că în nici un caz nu poţi rătăci drumul.

După cum, stând cu capul plecat lângă mormântul lui Avram Iancu, simţi că îţi pasă adânc de soarta ţării şi a neamului. Fiindcă Crăişorul Munţilor a lansat cea mai scurtă şi mobilizatoare chemare la luptă "no gata, no hai!”. Şi spunea cu îndreptăţire marele poet Adrian Păunescu în versuri de neuitat "Avram Iancu suntem toţi!” Neobositul luptător al cărui motto de viaţă era să-şi vadă naţiunea fericită. Teribil loc de reculegere şi de regăsire de sine este şi Mănăstirea Sfântului Andrei. Îmbrăţişată de dealurile blânde şi de un verde să-l mângâi, Biserica Sfântul Andrei pare o misterioasă izbucnire de lumină. Un alb de o luminozitate de neegalat porneşte din zidurile bisericii pătrunzând până în toate cotloanele sufletului. Iar la câţiva metri peste celebra peştereă a Sfântului Andrei o răcoare împrospătătoare te cuprinde în peştera sfântului.

Dacă te aşezi pe locul lui de odihnă săpat în stâncă, simţi o pace adâncă aşternându-se peste toată suflarea ta. Pare că Sfântul Andrei te mângâie pe creştet. Sfântul Andrei a fost primul chemat de Iisus şi trimis să ducă în rândul oamenilor credinţa. În acea peşteră, Primul Chemat Sfântul Andrei a creştinat primii patru daci. Analize rafinate ale ştiinţei au descoperit în pereţii peşterii Sfântului Andrei smirnă. Pleci din tainica mănăstire încărcat sufleteşte numai cu bine. A dispărut parcă orice gân