Harul sfânt pare să se fi pogorât asupra preşedintelui PNL, Crin Antonescu.
Într-un lung discurs (23 de pagini), ţinut săptămâna trecută în faţa tineretului liberal, Antonescu a invocat de nu mai puţin de zece ori numele creatorului divin. Pentru comparaţie, doar numele lui Băsescu apare mai frecvent – de vreo 15 ori. Interesant însă este faptul că liderul PNL îl cheamă pe El în sprijinul USL şi spune că nu poporul, ci bunul Dumnezeu trebuie să aibă grijă ca alianţa cu ateul Ion Iliescu şi fostul turnător al securităţii Dan Voiculescu să supravieţuiască cât mai mult timp. "Cred în Dumnezeu şi nu în rolul maselor în chestiunea asta, chiar şi în chestiunea asta", a spus Crin Antonescu.
După opinia mea, este un lucru minunat atunci când un politician crede în ceva. În altceva decât bani şi putere, vreau să spun. Şi este dreptul lui Antonescu să-şi închipuie că Băsescu are coadă, corniţe şi furcă, în timp ce Iliescu şi Voiculescu au fost cooptaţi în tabăra celor fără de sex, dar cu aripioare şi o aură luminoasă deasupra capului.
Dar nu-mi dau seama ce alt argument, în afară de faptul că, probabil, aşa i-a transmis Dumnezeu, mai are liderul PNL atunci când susţine că este un liberal. Am citit atent discursul doctrinar ţinut în faţa organizaţiei de tineret şi principala problemă a lui Antonescu pare să fi fost să respingă acuzaţia că partidul pe care-l conduce nu mai are nicio legătură cu ideologia pe care, teoretic, şi-a însuşit-o. În fraze lungi şi încâlcite, bântuite de un uşor misticism (“Nu mi-a dat Dumnezeu şansa să fiu evreu") liderul PNL explică alianţa cu PSD şi mesajul populist al USL.
Antonescu vorbeşte, de exemplu, despre "proprietate", dar nu despre proprietatea privată. De altfel, nici în alte discursuri oficiale ale liderilor opoziţiei şi nici în programul USL nu am găsit nimic despre diminuarea rolului statulu