În paralel cu cea de la Londra, s-a declanşat şi la noi o olimpiadă a gafelor, abuzurilor şi gugumăniilor politice.
Când le lipsesc abilităţile personale, minima pricepere şi uzanţă socială, oamenii „politici" simt nevoia irepresibilă să-şi dea în petic. Dl Crin Antonescu n-o prea are cu limba engleză. În schimb, înoată, cumva otova, prin limba franceză. Dar să te apuci tu, ditamai şef de stat (fie şi interimar) să bâigui în faţa FMI, să dai bezmetic din mâini pentru a îngăima nişte banalităţi inutile, asta-i prea de tot. E o lungă tradiţie românească, de la celebrii răţoi iliescieni, care coborau din camioane (domnia sa voind, probabil, să spună că „dacii se trag din traci"), trecând prin „aviara gripa" lui Emil Boc, prin discursul băsescian de la London School of Economics ş.a.m.d. Paraponul înalţilor demnitari români de a înota prin marmeladă e de neoprit.
Când ştii că nu ştii, spui o formulă introductivă, învăţată pe dinafară, apoi vorbeşti pe limba ta şi laşi traducătorul să-şi facă treaba. Bine grăieşte poporul, vorba pe unde-a ieşit, mai bine să fi tuşit. Uite că şi dl Dan Şova şi-a văzut visul cu ochii. Iată-l ministru. Numai că blestematele de vorbe fără cap îl urmăresc, oricât s-ar ascunde. A acuzat o ziaristă fără dovezi, a călcat într-un jenant ridicol cu Holocaustul. Şi aici avem o lungă tradiţie, scurgându-se ca un firicel roşu prin istorie. Mai ţineţi minte celebra sintagmă „o anumită parte a presei"? Dar „tonomatele"? Lecţia predată a fost conştiincios învăţată. Presa care nu e cu noi, ziaristul care nu ne e slugă, căposul care are îndrăzneala să judece cu propria minte - toţi ăştia sunt împotriva noastră, oriunde ne-am găsi.
Întrecerea continuă. La ordinea zilei e beleaua cu nesfârşitul, inutilul referendum. Cred că, la ora asta, guvernanţii din arca USL-istă îşi dau palme, îşi mănâncă unghiile, îşi bat nevestele. Pornit la val