Acum câţiva ani, Editura Paideia a avut un real succes (cel puţin de stimă) tipărind „Anii ’80 şi bucureştenii“, varianta în limba română a revistei „Martor“ editată de Muzeul Ţăranului Român: istorii personale cu sau fără ştaif antropologic, de la oameni de toate vârstele şi calibrele, care ne replonjau în marasmul ceauşist, cu toate umilinţele acelui deceniu de absurd, deriziune, teroare şi idiotizare programată. Sursa: Sorin Antonescu
Iată-i continuarea, la fel de pasionantă, agasantă, provocatoare, jalnică sau feerică, potrivit unghiului pe care ţi-l alegi. Tot la Paideia, Şerban Anghelescu, Gabriela Cristea, Vlad Manoliu, Carmen Mihalache şi Petre Popovăţ, alături de peste 25 de colaboratori (de la cizmari, mineri şi drogaţi, la consilieri prezidenţiali, patroni şi profesionişti din mass-media) ne pun în faţa ochilor oglinda deceniului trecut.
„Anii ’90 şi bucureştenii“. Anii marilor iluzii, ai „primei revoluţii în direct“, adică ai „minciunii secolului“. Anii derutelor, tunurilor financiare, ţepelor, mânăriilor, falimentărilor şi manipulărilor la scară naţională, cu Piaţa Universităţii, golaniada şi suita bestială a mineriadelor. Anii exodului inteligenţelor şi competenţelor, cu libertăţile religioase, sexuale, profesionale, estetice şi turistice, cu „părţile sociale“, liberalizarea avorturilor şi buticurile micilor întreprinzători, cu munţii de gunoaie, maidanezii şi aurolacii, cu antimonarhismul şi sabotarea Exilului, cu scindarea FSN-ului, ura de clasă, „la vremuri noi, tot noi“, „vom fi ce-am fost şi mai mult decât atât“, conturile Securităţii, Coposu şi papionul lui Raţiu, tabletele otrăvitoare ale lui Paul Everac, gogoşile legionaroide, stângă ciile SRI-ste, spumegaţiile infecte ale „României Mari“, păienjenişul mizer al second hand-urilor, „moarte intelectualilor“, „IMGB face ordine“, „noi muncim, nu gândim“.
Ani de