În urmă cu două săptămâni, „Dilema Veche“ publica un dosar intitulat „Scrisori către copiii noştri“. Mai mulţi oameni de cultură au fost invitaţi să le scrie copiilor şi să le transmită câteva lucruri importante despre viaţă. Mi s-a părut unul dintre cele mai interesate numere ale săptămânalului şi, de atunci, am tot scris şi rescris, la mine în cap, o astfel de scrisoare.
„Dragul meu. Am cinci miliarde de sfaturi importante pe care aş vrea să ţi le dau, cinci miliarde de secrete, ar trebui să pregătesc un jurnal fără sfârşit în care să notez toate lucrurile pe care eu nu le-am făcut la timpul lor şi pe care tu nu trebuie să le ratezi. Sau toate lucrurile pe care le-am făcut şi care n-au fost bune. Toate locurile unde trebuie neapărat să te duc şi pe tine, toate spaţiile invizibile în care ar trebui să ajungem împreună. Toată muzica, toate străzile, de ce să porţi blugi, de ce să fii politicos, de ce să râzi la glume. De ce să spui ce-ţi trece prin cap, de ce să pui mai puţină cafea şi mai mult lapte. De ce primul răspuns e mereu cel mai bun.
Toate prostiile alea, toată experienţa mea de doi lei, cum să nu te curentezi la maşina de spălat, cum să cureţi mai repede aragazul, cum să baţi un cui într-un perete prea tare. De ce să mănânci supă. Cum să vorbeşti cu o femeie care te iubeşte. Cum să vorbeşti cu o femeie care nu te vrea. Înotul. Dansul. Cum să-ţi calci cămăşile. Să te înconjori de oameni, dar să nu-ţi fie frică să spui nu. Să mănânci bine dimineaţa, e cea mai importantă masă a zilei. Să spui mereu mulţumesc, chiar şi pentru un lucru mărunt. Să creşti cel puţin un câine. Să nu bei băuturi acidulate. Să înveţi tenis. Să alergi. Banalităţi, dragul meu: omleta cu ciuperci, zăpada, marea, mersul cu bicicleta. Toate astea sunt bune, trebuie însoţite de oameni şi trebuie ţinute minte. Trebuie visate şi apoi trebuie întâmplate.
Dar îmi
