Eseistul şi filosoful clujean Aurel Codoban împlineşte duminică, de Ziua Naţională, 65 de ani. Predă semiotică, hermeneutică şi teorii ale comunicării la două universităţi din Cluj. De ziua sa îşi doreşte ca timpul să nu mai alerge atât de repede.

„Ţin mult la oameni şi mă sfiesc să le iau ceea ce nu le pot da, adică timpul“, spune clujeanul Aurel Codoban, unul dintre românii născuţi de 1 Decembrie, de Ziua Naţională.

Este dascăl la Universitatea Babeş-Bolyai şi Universitatea Dimitrie Cantemir din Cluj-Napoca, unde îi învaţă pe studenţi teorii despre comunicare, rolul semnelor şi simbolurilor în viaţa de zi cu zi (semiotică), dar şi cum să interpreteze textele vechi (hermeneutică).

S-a născut în urmă cu 65 de ani în satul clujean Bucea, din comuna Negreni, unde se ţine, de ani buni, cel mai vechi târg din Transilvania. A cochetat cu fizica nucleară, povesteşte că stăpânea tainele fizicii şi luase premii la olimpiade, dar a ales să facă filosofie pentru că, spune el, filosofia se ocupă cu „meseria de a trăi“.

Acest 1 Decembrie îl sărbătoreşte cu familia după ce ieri a petrecut cu prietenii şi cunoscuţii. Nu ratează o ocazie să-şi tachineze amicii spunându-le că de ziua sa, dată uşor de reţinut, întreaga naţiune sărbătoreşte.

„Mi se pare că timpul este cel mai preţios dar pe care îl avem şi dacă cineva îşi sacrifică o parte din timp ca să fie cu tine atunci asta e cel mai frumos cadou pentru mine“, afirmă acesta.

Crede că atunci când vorbim despre un popor şi trăsăturile sale nu trebuie să judecăm pripit şi nici să privim totul în alb şi negru pentru că „niciodată totul nu este absolut bine, şi nici absolut rău“.

Despre români spune că fac parte dintr-un neam inteligent, capabil de performanţă, dar mămos şi individualist.

Aurel Codoban a vorbit, pentru „Adevărul“, despre cum vede un filosof patriotismul şi de ce es