La nivel de impresii - mai degraba decit de analize -, a fost o reuniune tensionata din cauza evidentelor scindari din interiorul Aliantei, insa aproape toata lumea a obtinut cite ceva. Summit-ul NATO s-a incheiat, comentariile continua. Am asistat, vineri, la o situatie (cred) unica pentru Romania, in evolutia ei pe arena internationala: presedintele Basescu dialoga cu omologul sau rus, Vladimir Putin, in timp ce premierul Tariceanu avea intilnirea oficiala cu presedintele Bush. Romania a beneficiat de o vizibilitate sporita in exterior, in aceste zile, iar contextul s-a dovedit favorabil si analizei politice de buna calitate pe care presa romaneasca, spre meritul ei, a oferit-o, lasindu-ne sa speram intr-un mai mare interes public pentru NATO si pentru activitatea tarii noastre in cadrul Aliantei. La nivel de impresii - mai degraba decit de analize -, a fost o reuniune tensionata din cauza evidentelor scindari din interiorul Aliantei, insa aproape toata lumea a obtinut cite ceva. Despre satisfactia Croatiei si Albaniei nu mai trebuie sa discutam, dar chiar si dezamagita Macedonie a primit, in mod neasteptat, garantia ca nu va trebui sa astepte un nou summit pentru a primi invitatia de aderare, daca isi rezolva rapid problemele cu Grecia. La fel, liderii georgian si ucrainean nu au obtinut Membership Action Plan (MAP), dar se intorc acasa cu un angajament politic inedit din partea Aliantei, care le ofera un orizont, fie el si distant, al aderarii. Statele Unite au obtinut sprijinul partenerilor in privinta scutului antiracheta si (alaturi de Marea Britanie, Canada si ceilalti aliati implicati puternic in efortul de lupta in Afganistan) promisiunea de intensificare a participarii aliatilor la ISAF - misiunea NATO in aceasta tara. Pe de alta parte, SUA a trebuit sa cedeze in privinta extinderii, ceea ce face ca bilantul sa fie, pe ansamblu, sub asteptari pentru Washin