Există expresia "o faţă râde, o faţă plânge". Asta cu referire mai ales la teatru. Vorbire care s-a extins şi la alte aspecte de viaţă. Dar există şi o boală care provoacă două imagini cu privire la figura unui om. Medicina o numeşte paralizie facială periferică. Când un curent sau o atmosferă de frig intens sau poate un virus loveşte în nervul facial se petrece următoarea schimbare în figura unui om. Faţa devine asimetrică, jumătatea neparalizată are mimică, iar cealaltă jumătate a feţei în stare de paralizie, este în nemişcare, parcă împietrită.
Asimetria îl urâţeşte groaznic pe omul cu paralizie facială periferică. Când el zâmbeşte, zâmbeşte doar cu jumătate de faţă, în timp ce jumătatea cealaltă a figurii este de neclintit, n-are nici un tremur, nici o mişcare, pare dăltuită în piatră. Din fericire, este o boală vindecabilă.
Semnele paraliziei faciale periferice
Faţa devine strâmbă şi musculatura de pe partea paralizată rămâne imobilă, nu mai răspunde la stimuli. Musculatura sănătoasă de pe jumătatea neatinsă de paralizie lucrează, aşa că de aici apare asimetria feţei. Când muşchii se contractă pe partea sănătoasă a feţei, ea zâmbeşte sau se schimonoseşte, în timp ce jumătatea paralizată este ca un perete. Iată alte semne ale paraliziei faciale. Ridurile, adică adânciturile de pe fruntea din jumătatea paralizată, dispar – jumătate din frunte devine netedă. Muşchiul ce inervează pleoapele nu mai lucrează, aşa că, pe partea paralizată, acestea cad. Pe partea sănătoasă a feţei, muşchiul pleoapelor lucrează şi închide pleoapele. Tocmai de aceea, cei cu paralizie facială sunt pândiţi de următorul pericol: fiindcă pleoapele nu se mai închid, corneea se usucă din lipsa lacrimilor şi omul poate orbi la ochiul neumezit.
Soluţie care te înfricoşează
De aceea, uneori medicii sunt obligaţi să apeleze la o soluţie care te
