Un clasament al competitivitatii la nivel international ilustreaza performantele modeste ale economiei romanesti. Facem mereu apel la comparatii in existenta cotidiana, astfel ca insistenta cu care recurgem la ele in analiza politica este justificata sau macar scuzabila. Societatea noastra traverseaza vremuri noi, vremuri dificile, pentru care cei mai multi dintre noi nu sintem suficient de pregatiti. Lipsiti de repere solide pentru comparatii cu trecutul, din cauza experientei istorice anormale a dictaturii comuniste, putem totusi profita astazi de numeroasele oportunitati si stimulente de a ne compara cu altii - mai ales cu state si societati care au parcurs trasee similare. Pare foarte importanta in aceste zile meditatia asupra conexiunilor intre politic si economic. Criza mondiala a evidentiat vulnerabilitatile interne ale fiecarei societati, ale fiecarei economii, iar depasirea ei (contextele, termenele si sacrificiile vor varia de la tara la tara) se va realiza gratie punctelor "tari" ale fiecareia. O calauza extrem de respectata in acest sens este Indicele Global al Competitivitatii (IGC) 2010-2011, recent publicat de Forumul Economic Mondial, care ne ofera un portret sugestiv al Romaniei. Poate ca nu ne spune prea mult caderea de 3 locuri in raport cu intervalul precedent (de pe 64 pe 67, din 139 de tari analizate) si nici faptul ca Romania apare aici pe un loc superior Letoniei (70), Bulgariei (71). Insa am putea citi clasamentul din perspectiva sperantei ca, sporindu-si competitivitatea, Romania sa devina mai prospera. Utilizind categoriile IGC, cu cit tara noastra devine mai competitiva, cu atit va avea sanse sa iasa mai repede din categoria de mijloc in care este plasata din punct de vedere al PIB/locuitor (faza a II-a de dezvoltare, numita aici dezoltare "propulsata de eficienta"), sa intre in tranzitia catre - si ulterior sa atinga - faza a III-a, cea p