Nu-i normal ca Valentin să vorbească aşa, zice Reghe. Ba este foarte normal, cred eu. Şi o să încerc să vă explic şi de ce. Valentin este Valentin Cojocaru, al treilea portar al Stelei în ordinea opţiunii antrenorului. Tătăruşanu a fost odihnit în vederea marelui derby cu Dinamo, iar Stanca se află într-o misterioasă convalescenţă după o accidentare sau un accident despre care nu ştim cine ştie ce. În absenţa celor doi, Valentin a făcut un meci bun la Bistriţa. Cînd am auzit reacţia lui Reghe după meciul cu Gloria, am crezut că adolescentul de 17 ani a spus cine ştie ce obrăznicii. Că şi-a luat elan, cum remarca tatăl băiatului, domnul Ispas Cojocaru. Fostul arbitru Ispas Cojocaru, pe care îl ironiza Mihai Stoica mai an. Cum să te cheme Ispas Cojocaru, care-i numele şi care prenumele?
Am citit atent declaraţiile împricinatului. Cînd colo, numai observaţii de bun-simţ! Dorinţe şi ambiţii pe care mi-aş dori să le întîlnim mai des la mai tinerii şi mai vîrstnicii noştri fotbalişti. “A fost un meci special. Am făcut un meci bun. Sper ca de acum să fiu folosit cît mai mult şi într-un viitor apropiat să-l pot înlocui pe Tătăruşanu”. Deci cum ar fi trebuit să sune spusele lui Valentin? Ceva de genul “Vi se pare că am făcut un meci bun, dar nu e deloc aşa! Nu merit să apăr în locul lui Tătăruşanu şi sper să fiu rezervă de rezervă mulţi ani de aici încolo. Am timp să aştept, să capăt experienţă”. Sună al naibii de bine, nu?
Mi se pare că uneori confundăm sinceritatea cu ipocrizia. Ori entuziasmul binefăcător al tinereţii cu neobrăzarea, numită mai nou şi dezinhibare. Nu îl cunosc pe Valentin Cojocaru, habar nu am dacă împarte pasiunea pentru manele cu antrenorul lui. Dar un tînăr care crede în şansa lui trebuie încurajat şi motivat. Lui Valentin i s-a recomandat, în schimb, să facă ciocul mic şi să stea în joc de glezne. Este parte istorică a pedagogiei fotbalu
