Vladimir Tismăneanu: „Este momentul să ne concentrăm pe ceea ce înseamnă reclădirea şi focalizarea investigării comunismului în România”.
De ce este important acest lucru? Pentru că s-a dovedit că abordarea unidimensională a unei asemenea activităţi conduce la rezultate ne concludente şi la atitudini partizane.
A sosit clipa să lăsăm deoparte manifestările teatral victimizatoare şi să gândim un proiect de organizare a cercetării despre comunismul românesc, în conformitate cu standardele academice validate internaţional, pe baza unei metodologii solide, cu o viziune comparatistă deschisă şi dinamică.
Din păcate, scandalul iscat în ultimele săptămâni în jurul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (actualmente Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi al Memoriei Exilului Românesc–IICCRMER) a provocat nedumerirea multor oameni de bună-credinţă. Unele personalităţi s-au lăsat antrenate într-un joc de care erau cu totul străini.
Alţi tineri cercetători au fost implicaţi, fără voia lor, într-o polemică ce nu le-a slujit nici interesul profesional, nici interesul personal. De aceea ţin să reafirm câteva principii şi valori care mi-au ghidat parcursul în ultimii treizeci de ani, îndeosebi în condiţiile în care dezbaterea din Romînia riscă să plonjeze în derizoriu mediatic prin intervenţii ale unor persoane străine de analiza ştiinţifică a comunismului (însă extrem de sigure de sine când vine vorba de a da sentinţe, note şi certificate).
Amatorismul ţanţoş pare să-şi trăiască acum o clipă de efemeră glorie. Decizia mea de a nu intra în conflicte verbale, în primă şi ultimă instanţă sterile, trebuie în ţeleasă exact în acest sens: ceea ce contează sunt temele veritabile, nu accentele şi imprecaţiile subiective.
În opinia mea, scopul unui Institut dedicat studierii memoriei şi i