În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989 Timișoarei i-au fost furați eroii, iar apoi arși la crematoriul din București. Toată manevra a primit numele de cod ”Trandafirul”. Trandafiri duc la mormintele simbol pe care le-au primit părinții, frații sau prietenii celor arși, urmașii revoluționarilor de atunci. ”Oamenii aceia au murit pentru un ideal. Unul care nu s-a întâmplat cum trebuie”, spun, acum, urmașii.
1 /.
Harald Pinzhoffer este acum profesor de educație fizică la liceul cu predare în limba germană din Timișoara. În decembrie 1989 avea 14 ani și un frate mai mic. După Revoluție a fost crescut de bunica. ”Nu își poate nimeni închipui cât e de greu să crești fără mama”, mărturisește bărbatul de azi.
Mama sa, Georgeta Pinzhoffer a fost împușcată pe un teren viran din apropierea blocului în care locuiau, în cartierul Calea Lipovei. Mai exact, a fost executată. Împușcată în cap. Avea doar 35 de ani. ”Când a început să se tragă eu eram în casă. Au început să se întoarcă în bloc vecinii cu care plecase mama inițial. Unul dintre ei, rănit, mi-a spus că a văzut o femeie cu ochelari, brunetă, care a căzut pe un teren viran din fața blocului. Când s-au mai liniștit lucrurile, niște vecini au adus-o în casă”, povestește tânărul. Ulterior, cadavrul a ajuns la Spitalul Județean, și de acolo a fost furat, dus la crematoriul din București și incinerat.
”Mama a ieșit pentru un ideal care nu s-a mai împlinit”
Crescut fără mama și trăind într-un sistem în care, de la an la an jertfa celei mai dragi ființe îi pare tot mai zadarnică, Harald Pinzhoffer crede că urmarea Revoluției a ajuns să fie mai mult o bătaie de joc la adresa celor care și-au dat viața pentru un ideal. ”Sincer, mama mea nu a știut de Brejnev, de Gorbaciov, de politică internațională. Ea când a ieșit în stradă la Revoluție a făcut-o pentru un ideal, pentru că își dorea o viață mai bună pen