Pentru că anul trecut am fost relativ cuminte, în seara zilei de 24 a lunii trecute Moş Crăciun m-a luat pe genunchi şi mi-a spus o poveste. Iat-o: Această poveste este una nouă, nu are mai mult de 10-12 ani. Şi se făcea că, în aceşti ani, fiecare om avea o dorinţă. Unii visau să dea la peşte, vara printre trestii şi iarna la copcă. Alţii visau colecţii de capace de bere, de cactuşi sau de lucrări ale unui Brâncuşi cam dubios. Unii, lupi bătrîni cu trei cojoace sau rechini mai tinerei, în sacou, făceau afaceri cu copii abandonaţi, întocmind hărţi tridimensionale ale canalelor Bucureştiului (fiind, te rog să reţii, la concurenţă cu cei ce furau capacele de la acele canale, pentru a căuta sub ele ceea ce colecţionarii nu puteau găsi sub capacele de bere). Alţii făceau fundaţii pentru protecţia animalelor străzii, pregătindu-şi funiile pentru a se agăţa (în patru labe) de Primărie. Unii şi-au părăsit amantele, alţii soţiile; unii şi-au uitat părinţii, alţii copiii - dar cu toţii visau la apariţia emisiunii "Iartă-mă", în care, pe melodie - tam-tam, tam-tam, ta-na-nam-tam - se va deschide o uşă şi vor păşi prin ea spăşiţi şi lăcrimaţi. Unii au trecut de la fumatul ţigării la fumatul pipei, alţii (sau altele) - care nu fumau deloc - au trecut direct la trabuce. Unii au scris cărţi, alţii - mai puţini - au cumpărat cărţi, iar alţii chiar le-au ars - "metaforic" - în piaţă. Să-ţi dau cîteva exemple, foarte diferite, dar concrete: în timp ce pictorul Eugen Palade, autorul unora dintre cele mai spectaculoase tablouri cu Ceauşescu (de genul celor pentru care un artist primea, în anii '80, între 40 şi 60 de mii de lei) locuia - aşa cum l-am găsit eu - într-un apartament de trei camere din Drumul Taberei; în timp ce Gabi Szabo participa la concursuri atletice visînd că participă, fără Szekely, la concursuri de Miss; în timp ce Mihaela Tatu visa că va stăpîni, ca amazoana,