Istoricii si alti specialisti recurg la argumente stiintifice pentru a-si sustine concluziile divergente, dar aproape fiecare dintre noi are pareri ferme, in mare masura influentate de viziunea politica a fiecaruia. Aceste opinii acopera, practic, intreg spectrul intre "tradarea odioasa" si "actul salvator". Daca am avea nevoie de un reper temporal care sa ilustreze caracterul tragic al politicii internationale din secolul XX, din perspectiva Romaniei, cu siguranta ca ziua de 23 august ar fi una dintre primele optiuni. S-ar putea gasi, din pacate, multe asemenea date, iar in Romania de astazi semnificatia lor a ajuns sa fie dezbatuta liber, desi uneori se fac simtite pasiuni excesive. Nu fac exceptie cele doua momente asociate zilei de 23 august - semnarea pactului Molotov-Ribbentropp in 1939 si lovitura de stat impotriva maresalului Antonescu, urmata de intoarcerea armelor impotriva Germaniei, in 1944. La prima vedere s-ar putea spune ca doar cel de-al doilea eveniment este unul cu adevarat generator de controverse. Istoricii si alti specialisti recurg la argumente stiintifice pentru a-si sustine concluziile divergente, dar aproape fiecare dintre noi are pareri ferme, in mare masura influentate de viziunea politica a fiecaruia (e greu sa facem o lectura neutra asupra istoriei contemporane). Aceste opinii acopera, practic, intreg spectrul intre "tradarea odioasa" si "actul salvator". Insa si primul moment - acordul sovieto-german - suscita discutii incarcate de emotie. Sintem cu totii de acord ca pentru Romania a fost o drama, insa avem pareri diferite despre modul in care ar trebui sa ne raportam, astazi, la consecintele lui. Iar totul devine mai complicat din cauza deturnarilor in scop propagandistic la care a recurs regimul comunist, spre exemplu "excluzind" din manualele de istorie sau mutilind semnificatia pactului sovieto-german si proslavind, in formule ce au