Traian Băsescu a anunţat ruperea de PDL. Uşor tardiv, întrucât PDL decisese să se rupă de Traian Băsescu cu mult timp înainte.

Momentul pierderii guvernării Boc a fost începutul unui proces de alienare a partidului. Care vizualiza guvernarea ca fiind singura modalitate de căpătuire, care nu avea chef de luptă politică decât în măsura în care aceasta le aducea un avantaj material. Poate părea uşor cinic, dar reacţia PDL-iştilor la schimbarea lui Emil Boc cu Mihai Răzvan Ungureanu a fost o mârâială generală, care s-a transformat în lătrat la recentele alegeri din PDL.

Dacă stai de vorbă cu diverşi membri ai partidului, toţi recunosc că PDL este un partid creat de Traian Băsescu, identificat cu Traian Băsescu, ţinut la guvernare timp de 9 ani (uneori la limita constituţionalităţii) de Traian Băsescu. De aici începe ruptura. Vasile Blaga conduce de ani buni în interiorul PDL opoziţia anti-Băsescu, iar recenta sa campanie electorală internă a fost bazată pe stimularea nemulţumirilor membrilor de partid legate de pierderea guvernării prin asumarea măsurilor nepopulare. De care PDL nu avea nevoie, după cum susţine aripa Blaga. Şi are dreptate, căci nu cred să existe vreun partid în Europa, socialist sau popular, care să se bucure atunci când decide mărirea taxelor şi a impozitelor. Numai că o asemenea decizie trebuia luată gândindu-te la viitorul ţării, nu la viitorul partidului. O nuanţă puţin importantă în retorica cuplului Blaga- Flutur. Chiar şi aşa, acesta nu a reuşit să obţină preşedinţia partidului decât cu ajutorul unei fraude demonstrate prin numeroasele exemple publicate de EVZ şi restul presei, acoperită prin sprintul în Modrogan cu sacii de vot. După principiul românesc binecunoscut : “Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă”.

Aripile Udrea-Boc şi Macovei-Preda se consideră în continuare parteneri în promovarea principiile politice asumate de Traian Băs