Steaua continuă să spere că poate cîştiga campionatul, după încă un succes obţinut greu, mai greu decît ar fi crezut ea însăşi.

Steaua refuză fotbalul. N-o mai interesează. Într-un final de sezon în care imaginaţia şi nervii tuturor au fost aprinşi de speranţe la titlu, la Liga Campionilor şi la bani, Stoichiţă şi restul oamenilor care se ocupă cu alcătuirea echipei au folosit contra Ceahlăului cea mai defensivă şi mai urîtă distribuţie pe care ar fi putut-o alege. Mai multe imagini de la meci!

Nici la un meci cu Barcelona pe Camp Nou nu s-ar putea juca mai defensiv. Fiindcă efectele n-aveau cum să nu existe, Steaua abia s-a apropiat de poartă, în general cu mingi pe care Tănase le trimitea din afara careului, sperînd să-i intre într-o seară de joi unul dintre golurile rare şi spectaculoase care fac media lui.

Încurajată de strategia surprinzător de precaută a Stelei, Ceahlăul a încercat să urce ea, numai că n-a prea avut pe unde, blocată de echipa de forţă a lui Stoichiţă, una cu atît de mulţi jucători tari şi agresivi, că părea o formaţie de rugby.

Vîrful Nikolici se apropie şi el ca stil de închizătorii-stoperi Chiricheş şi Gardoş. Adică tot puternic, atletic, şi tot submediocru tehnic, faţă de nivelul pretins unui fotbalist ofensiv.

Trupa de asalt a lui Becali a cărat disciplinată mingea, s-a ferit de contraatacuri şi a numărat faze fixe bune din care nu-i ieşea absolut nimic. Tatu şi Tănase arătau clar incapabili s-o salveze cumva, iar Răduţ a mai demonstrat o dată că e posibil chiar să uiţi fotbalul.

Mijlocaşul tînăr şi creditat cu un potenţial foarte bun, pe care Piţurcă a pariat cu hotărîre acum doi ani, nu mai e capabil să se descurce în nici o fază. Ce n-a fost el în stare a făcut tot Chiricheş, tot un tînăr, dar unul a cărui contribuţie şi al cărui talent sînt demonstrate din ce în ce mai des, nu doar bănuite. Vlad a urca