Sandra Izbaşa şi Diana Chelaru au fermecat covorul de la Berlin, ele obţinînd medaliile de aur şi argint în finala de ieri

Sandra Izbaşa a cucerit ieri cel de-al treilea titlu european la sol devenind astfel gimnasta cu cele mai mule medalii de aur europene la sol

"Nu-mi prea place chestia asta cu idolii. Eu vreau să fac lucruri mari şi să fiu propriul meu idol. Cu mine mă întîlnesc în fiecare dimineaţă în oglindă" sînt cuvintele Sandrei care ieri a mai făcut un pas pentru a deveni un idol al puştoaicelor care încearcă să înveţe gimnastica. Cu Nadia mult prea departe în timp, Izbaşa este acum figura dominantă a ultimilor cinci ani. Are cinci medalii de aur europene, titlul olimpic şi un loc mare în inimile fanilor gimnasticii.

Încă de la debutul său într-o competiţie de senioare Sandra promitea că o să aibă o poveste lungă de amor cu solul. În 2006, la Volos, la 16 ani, cînd purta aparat dentar şi doar visa la titlul olimpic, Sandra a cucerit o medalie de aur pe covorul grecesc. Erau primele sclipiri ale unei micuţe care atunci colecţiona abţibilduri.

Anul următor avea să fie unul dulce şi acru pentru Sandra, care cucerea medalia de argint la individual compus la CE, dar la Mondiale o accidentare la gleznă o lăsa în lacrimi. 2008 avea să fie cel mai frumos pentru gimnasta care s-a născut la Bucureşti. La 18 ani a devenit încă o dată campioană europeană la sol, campioană europeană cu echipa, dar şi cea mai bună gimnastă la sol, o dată cu obţinerea medaliei de la Beijing. "De la 18 ani începe o gimnastă să se coacă", spunea ea după acel an fabulos. Nimeni n-ar fi crezut atunci că peste trei ani Sandra se va afla din nou pe un covor la un concurs important. Aceste gînduri au devenit şi mai pregnante după ce, în toamna lui 2009, Sandra se accidenta grav la tendonul lui Ahile. "Gimnastica mi-a intrat în sînge", ar fi u