Preşedintele Băsescu mizează pe resuscitarea cazului Hayssam ca să-şi refacă imaginea deteriorată. Dar încercarea sa are implicaţii mai puţin favorabile.
Problema este că opinia publică nu ştie nimic despre dedesubturile afacerii Hayssam. Există jurnalişti care sugerează că ştiu, dar nu pot fi pe deplin credibili, dintr-un motiv foarte simplu. Cine are acces la anumite informaţii, este strict condiţionat de ce-l care i le oferă. Ziaristul poate încălca consemnul, dar va fi pentru ultima dată când va primi informaţii sensibile. Ca în orice profesie, există şi în jurnalism o doză de impostură. Există medici, profesori, avocaţi care, pe lângă o anumită pricepere, adaugă o aură de ştiinţă pe care în realitate nu o posedă. Aşa este şi în presă.
Nu ne rămâne decât o analiză logică a faptelor cunoscute. Omar Hayssam a plecat din ţară în perioada în care toate instituţiile de forţă erau conduse direct sau indirect de preşedintele Traian Băsescu. De altfel, după plecarea spectaculoasă a sirianului, au demisionat toţi şefii serviciilor secrete şi procurorul general.
Ce se întâmplase de fapt? Cum a fost posibil? Pe vremea aceea presa vehicula o poveste scoasă parcă dintr-un scenariu cinematografic, în care Hayssam scăpase de vigilenţa autorităţilor ascuns într-o turmă de oi. În patru labe, behăind asemenea ierbivorelor, sirianul acoperit cu un cojoc ar fi trecut prin strungă şi s-ar fi îmbarcat clandestin pentru Orientul apropiat.
Alţii au spus, însă, că singura explicaţie realistă ar fi că Hayssam a plecat cu voia autorităţilor.
Simplificând, există două variante:
1. Hayssam a reuşit să evadeze cu complicitatea unor persoane mărunte din sistem.
2. A fost pur şi simplu lăsat, dacă nu chiar îndemnat, să plece.
1. În prima variantă, demisia şefilor de servicii pare firească. Preşedintele, aflând de eşecul acestor instituţii,
