Primul student ungur la Drept în Bucureşti şi apărător al pastorului Tőkés László în 1989, avocatul târgumureşean a evitat un "măcel" în martie 1990
A decis să facă Dreptul la Bucureşti, fiind singurul ungur student de atunci, în 1959, anul unificării universităţilor Bolyai şi Babeş din Cluj, pentru a-şi însuşi temeinic limba română, dar şi, ca atlet de performanţă, spre a avea acces la concursuri. „Am ales Dreptul nu pentru că m-a obligat tata, fost preşedinte al Tribunalului R.A.M., cât datorită unui coleg de-al său, care a spus că asta e singura meserie în care dacă nu ai chef să lucrezi, amâni pentru a doua zi!”, rememorează Előd Kincses.
Cu o singură excepţie, când a avut un „conflict interetnic” cu un coleg – cu care a devenit ulterior bun prieten – acesta s-a integrat în lumea bucureşteană, ajungând să o cunoască în toate aspectele sale. Revine cu plăcere în Capitală, fiind şi coleg, în promoţia centenarului Universităţii Bucureşti, cu Teodor Meleşcanu, Gheorge Tinca, Lucian Bolcaş şi ambasadorul Vasile Dan, de care îl leagă o prietenie din facultate.
Revoluţia şi „Martie negru”
În octombrie 1989 a devenit avocatul apărător al pastorului Tőkés László, în procesul acestuia de la Timişoara, declanşat de fostul episcop de Oradea la insistenţele securităţii, după ce colegul său, Frunda Győrgy, a refuzat. „În noiembrie 1989 prima înfăţişare s-a amânat, pentru a nu se «strica» Congresul al XIV-lea al PCR. Procesul l-am pierdut cu brio, ca şi un pariu, pe o şampanie franţuzească, cu soţia mea, care spunea că Ceauşescu nu prinde Crăciunul. Oricum, mă bucur că Tőkes László nu mi-a ascultat sfatul de a se opune executării silite, şi a declanşat Revoluţia”, povesteşte Előd Kincses, care, în primul număr al ziarului Adevărul din 25 decembrie 1989 a publicat un articol despre înscenarea grosolană din acel proces.
Kincses spera, iniţial, î