A practicat atletismul în copilărie, iar rapiditatea a transformat-o într-o handbalistă letală. Ramona Maier a făcut senzaţie mai întâi la fosta sa echipă, Silcotub Zalău, după care şi-a arătat clasa la echipa naţională şi la Oltchim Râmnicu Vâlcea. - Ai fost una dintre cele mai bune jucătoare ale României la Jocurile Olimpice. De ce crezi că totuşi România nu a reuşit decât un loc şapte?
- Din păcate, nu am reuşit să luăm o medalie, dar eu nu sunt în măsură să dau verdict şi să spun cine şi ce a greşit. Cred că până la urmă vina este împărţită, aşa cum atunci când obţinem rezultate fiecare are meritul său.
- Urmează Campionatul European din Macedonia. Poate România să obţină o medalie?
- Avem o grupă grea şi este suficient să enumăr viitoarele adversare pentru a fi convingătoare. Vom juca împotriva Ungariei, a Franţei şi a Danemarcei, deci doar echipe de top. Totul depinde doar de noi şi, într-o oarecare măsură, de şansă.
- La Beijing ai fost lăudată de antrenorul Franţei, Olivier Krumbholz, care a spus că eşti una dintre cele mai bune extreme ale lumii. Ai vorbit personal cu el?
- Eu nu sunt genul care să se ia după laude şi să se culce pe o ureche. Pentru mine este important să joc din ce în ce mai bine, să ajut echipa şi să obţinem cât mai multe victorii. Asta este meseria mea, asta încerc să fac.
- Ce sport te atrage cel mai mult în afară de handbal?
- Evident, handbalul mă interesează cel mai mult, dar un sport drag mie este atletismul. L-am practicat în copilărie, dar când a fost să aleg am optat pentru handbal, care este marea mea dragoste. Totuşi, şi astăzi urmăresc cu interes tot ceea ce se întâmplă în lumea atletismului şi atunci când am timp nu ratez la televizor marile întreceri de pe mapamond.
