Este atât de cunoscut în meseria sa, încât brăilenii nu spun ”mă duc la cesornicar” ci „duc ceasul la Marian” Profil

Născut 15 iunie 1957

Studii: medii

Profesia: ceasornicar

Familie, căsătorit, doi copii

Nu este de mirare că a ales meseria de ceasornicar, deoarece părinţii, mici meşteşugari, aveau un atelier de reparaţii ceasuri şi stilouri , undeva pe strada Republicii.

A înţeles de timpuriu modul de funcţionare al mecanismelor. A încercat tot felul de mecanisme care mai de care mai complicate, pe care le-a refăcut. Tocmai de aceea a devenit un siimbol printre ceasornicari.

 „Am găsit însă şi mecanisme care în ciuda vechimii, păreau concepute pentru cu totul altceva. Aşa a fost cu un ceas Bürks, ceas naval făcut în anul 1841. A funcţionat ireproşabil până prin anii `90 când şi-a dat ultimul ticăit. O frumuseţe de mecanism. Semăna la complexitate cu cele de planetariu, fiind foarte riguros executat. Tehnologie elveţiană, ce mai! Era un ceas conceput să meargă perfect în orice poziţie, avea sistem de semnal sonor pentru cele şase ore de cart, putea arăta presiunea atmosferică. L-am reparat merge perfect, iar drept mulţumire, proprietarul mi-a adus, cel puţin până acum, mai bine de o duzină de clienţi, colecţionari de ceasuri vechi” .

Clasificare non standard, a la Marian

Pentru el ceasurile nu se împart între bune şi proaste, între de lux şi de uz curent. A făcut o nouă clasificare: ceasuri „zdarova”, adică cele ruseşti, făcute să reziste la mâna unui tanchist, dar cu precizie incertă. Ceasuri „bibilite” în special cele elveţiene şi japoneze originale, care surprind prin acurateţe şi prin felul absolut imposibil de îngrămădire a pieselor în carcasă, ceasuri pentru cocalari, mari, cu nume de renume şi în realitae nişte ştifturi ordinare şi ceasuri de copii, chinez