E natural să avem încredere în persoana cu care împărţim perna, baia, viaţa. Însă cu cât suntem mai ataşaţi, cu atât trădarea – care poate avea multe forme – ne va zgudui mai tare. Ce facem atunci? Relaţiile sunt rareori facile şi nu prea oferă promisiunea unei siguranţe, indiferent de ce-am putea crede la început, când totul pare feeric. Dacă suntem profund ataşaţi de o persoană, deschidem fără să vrem uşa trădării. Atunci, o reacţie comună este să ne ascundem în spatele unei armuri, să distrugem intimitatea şi să-i testăm pe toţi cei care intră în viaţa noastră ulterior. Dar aşa nu facem decât să ne asigurăm că vom avea parte de relaţii nefericite în continuare, explică psihoterapeutul american Jackie Garretson în publicaţia „Alaska Wellness”.
Nimeni nu e imun la trădare, însă cea mai bună atitudine este să depăşim propria durere şi să ne refacem viaţa, învăţând să avem din nou încredere în ceilalţi, iubind. Încrederea se construieşte treptat. Începem prin a ne încrede provizoriu. În timp, dacă experienţele şi instinctele ne-o permit, putem ajunge să avem încredere necondiţionat. Suntem predispuşi să oferim acest vot persoanei care ne înţelege şi care răspunde celor mai profunde nevoi emoţionale.
Atunci când există şi o relaţie sexuală, legătura poate fi foarte strânsă. Ne simţim în siguranţă şi, prin urmare, devenim vulnerabili. Dar dacă, dintr-odată, descoperim că ceea ce credeam a fi adevărat nu este – de exemplu, cel sau cea pe care eram convinşi că ne puteam baza ne dovedeşte contrariul – atunci intrăm într-o stare de haos emoţional. Odată pierdută, încrederea este elementul cel mai greu de recuperat într-o relaţie.
Forme ale trădării
Ne putem simţi trădaţi atunci când „contractul în alb” pe care îl avem cu o persoană este violat. Dacă între prieteni divulgarea unor confidenţe reprezintă o încălcare a