Un referendum produce, de regula, invingatori si invinsi, insa nu reuseste intotdeauna sa produca legitimitate, iar in cazul Muntenegrului va incepe un dificil proces de constructie politica. Presa a botezat-o, ironic, "Solania", pentru ca a fost o creatie a Inaltului Reprezentant UE pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, Javier Solana. Nimeni nu si-a facut, insa, prea multe iluzii in privinta durabilitatii ei. Este vorba de Uniunea Statala Serbia si Muntenegru, a carei existenta e foarte probabil sa se fi incheiat in urma referendumului de duminica trecuta, asupra independentei Muntenegrului. Rezultatele sint, deocamdata, provizorii, nefiind exclusa formularea unei cereri de renumarare a voturilor din partea taberei favorabile mentinerii Uniunii. Scorul foarte strins - mai precis, jumatatea de procent peste pragul de 55% reclamat de lege - lasa loc de comentarii si speculatii, desi observatorii internationali au subliniat ca referendumul s-a conformat standardelor normale, democratice. Totusi, e destul de bizar sa astepti o renumarare a voturilor pentru a afla daca o entitate statala si-a incheiat ciclul de viata, iar altele doua ii vor lua locul. Dar atunci cind e vorba de Balcani, si mai ales de fosta Iugoslavie, e mai bine sa contabilizam curiozitati, decit victime omenesti. Divortul a fost, la prima vedere, unul de catifea, copiind oarecum modelul destramarii fostei Cehoslovacii, in 1992. Dar analogiile trebuie sa se opreasca aici, din motive evidente. In ultimii sase ani, intre Serbia si Muntenegru s-a purtat, la nivel institutional, un adevarat razboi rece, pe care proiectul "Solania" nu l-a putut detensiona. Din contra, se poate spune ca noua perspectiva (sau lipsa de perspectiva, ar spune cinicii) a Uniunii Europene asupra Balcanilor le-a transmis liderilor de la Podgorica sentimentul ca raminerea alaturi de sirbi ar insemna ratarea ultimei sanse d