Cum Romania si Bulgaria nu mai fac, pe fond, obiectul controverselor, referirile la extindere din discursul liderilor europeni trebuie intelese din perspectiva candidaturilor viitoare. Consiliul European de la Bruxelles marcheaza sfirsitul oficial al perioadei de reflectie asupra Constitutiei UE. Prudenti, liderii Uniunii au decis sa nu grabeasca prea mult lucrurile. Presedintia germana va declansa consultarile, in primul semestru al anului viitor, misiunea ingrata de a conduce negocierile urmind a reveni - dulce razbunare - chiar Frantei, in 2008. Noua forma a tratatului ar trebui sa fie gata cel mai tirziu la sfirsitul anului, pentru ca in 2009, cind vor avea loc si alegerile europene, tratatul sa fie ratificat si de statele care initial l-au respins (Franta si Olanda). Si, probabil, si de tarile care au aminat sau intrerupt procedurile, dupa veto-ul franco-olandez. Si, in fine, de Romania si Bulgaria, a caror intrare in Uniune le va permite sa ia parte la proces. Totul e clar, in stilul deja consacrat de forul european. Statele care l-au ratificat deja pot sta linistite, nu mai e nevoie sa se ceara opinia parlamentelor sau, Doamne fereste, a cetatenilor. Noul text nu va fi prea diferit de cel vechi, doar atit cit sa li se poata da francezilor si olandezilor senzatia ca nu li se forteaza mina. Este tactica adoptata si in 1993, cind danezii au fost rechemati sa voteze un tratat de la Maastricht mai concesiv in ceea ce-i privea, dupa ce cu un an inainte il respinsesera nervosi. Liderilor europeni nu le ramine decit sa spere ca efectul racoritor al alegerilor interne ii va face pe francezi si pe olandezi mai indulgenti cu textul constitutional. Asa cum anticipam in urma cu citeva luni, onoarea de a deschide balul ii revine Angelei Merkel, in numele Germaniei. Era normal ca discutiile sa fie declansate de liderul unuia dintre "cei 4 mari" - de fapt, chiar cel mai mare.