Nu avem încă textul OUG, ne bazăm doar pe afirmaţiile ministrului Pricopie. Lucrurile sunt însă suficient de grave, să alocăm mai mult spaţiu şi în zilele următoare acestei modificări importante a Legii Educaţiei Naţionale (LEN).
Prima şi cea mai grosolană eroare este ignorarea Legii Transparenţei decizionale, care obligă Ministerul Educaţiei să pună în dezbatere publică timp de 30 de zile toate actele normative, pentru ca factorii interesaţi, profesori, sindicate, specialişti, ONG-uri, să-şi spună opiniile şi să contribuie la optimizare actelor normative.
S-a instaurat obiceiul ignorării Legii Transparenţei, până într-acolo că nici deputaţii nu ştiu ce votează, cum s-a întâmplat în marţea neagră, la modificare Codului Penal.
Dacă guvernul ignoră frustrările, neînţelegerea şi reacţia negativă după apariţia actelor normative nepuse în dezbatere publică, îşi asumă eşecul implementării respectivelor documente.
La ce probleme trebuia să răspundă LEN şi orice OUG de modificare?
1. Se constată un abandon şcolar alarmant, la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, mai leş în rândul copiilor din rural. În 2013, din 205.000 elevi existenţi în clasa a VIII-a, s-au înscris la liceu 145.000, cifre rotunjite. Adică un abandon şcolar de 30%, nemai întâlnit în şcoală românească. Abandon care creşte, pe măsură ce elevii din rural, admişi în clasa a IX-a, realizează ce eforturi fizice si materiale trebuie să facă pentru deplasarea la oraş
Două sunt motivele acestui abandon: lipsa resurselor materiale pentru deplasarea la oraş a copiilor, şi dispariţia mizei intrării în piaţa muncii prin simpla posesie a unei diplome, neacoperită de abilititati, cunoştinţe, adică de competenţe.
Obligativitatea învăţământului „obligatoriu” este o poveste, primarii nu dau amenzi părinţilor care nu asigură frecvenţa copiilor la şcoală, în primul rând că ac