Acum 15 ani, în America din visurile bunicilor noştri, naţionala de fotbal a României ne-a oferit pasiune şi clipe de magie, înainte de a intra definitiv în cartea de istorie.

Gică Hagi, Florin Răducioiu, Miodrag Belodedici şi Gică Popescu au răsărit de nicăieri - ca şi valul de muzicieni britanici de la sfârşitul anilor ’60 -, pentru a reinventa fotbalul, aşa cum au făcut-o în memorabilul meci cu Argentina, probabil superlativul Cupei Mondiale din 1994. Tricolorii au fost nişte Beatles ai competiţiei de-atunci, risipindu-şi cu generozitate talentul pe cea mai mare scenă a fotbalului.

Ionel Stoica a programat ieri după-amiază, la TVR 1, un film-document cu aventura toridă a Generaţiei de Aur în Lumea Nouă, adunându-ne din nou în faţa televizoarelor pentru a retrăi emoţiile acelei veri de neuitat. Columbia, Elveţia, SUA şi Argentina au fost reperele ascensiunii fără precedent a unei echipe care a decis să nu se mai descalţe la intrarea în lumea granzilor şi să păşească ferm în livingul pe care predecesorii nici nu cutezau să şi-l imagineze.

Când retrospectiva TVR a ajuns la momentul sfertului de finală cu Suedia, nostalgia a început să ni se topească, la fel ca în ’94, sub loviturile nău citoare ale nordicilor. România s-a împiedicat atunci de un prag accesibil, într-un moment în care a avut mai mult noroc decât niciodată. După 0-1 (Brolin, în minutul 79), am egalat aproape de fluierul final, aşa cum rar am izbutit de-a lungul anilor (Răducioiu, în minutul 88). Şansa ne-a făcut din nou cu ochiul în prelungiri (Schwarz a fost eliminat în minutul 101). Al doilea gol al lui Răducioiu (şut din prima, de la 16 metri, în acelaşi minut 101) ne-a determinat să credem că avem abonament la bunăvoinţa Fortunei şi ne-a catapultat din fotolii. Mai erau 19 minute, la capătul cărora se zărea, ademenitor, semifinala cu Brazilia.

Ang