Din câte îl ştiu eu, de vreo douăzeci de ani încoace, Traian Băsescu nu prea aruncă vorbe în vânt – chiar dacă cel mai adesea spusele sale ar trebui înţelese exact pe dos. Una care trebuie înţeleasă dincolo de aspectul său doar aparent glumeţ este cea referitoare la explicaţiile date de preşedinte în legătură cu acuzele care i se aduc cum că ar fi cam dictator. Explicând şi argumentând că nu se bagă în treaba nimănui – altfel decât cu cele mai bune intenţii – a afirmat că nu se amestecă în conducerea PDL-ului, deşi ar putea să o facă mult mai bine.

Cu siguranţă că aşa este – şi mă refer aici la calitatea conducerii. Este o chestiune unanim acceptată – că oricine ar fi condus partidul mai bine decât dl Boc. Deşi aceeaşi impresie există în legătură cu faptul că dl Boc conduce conform indicaţiilor pe care le primeşte de la domnul preşedinte. De unde, atunci, acest reproş implicit?

Realitatea – pe care destul de puţini o cunosc – este că Emil Boc nu prea mai este băiatul modest şi ascultător de la începutul guvernării, trup şi suflet pentru cel care a făcut din modestul şi guralivul parlamentar de Cluj un lider politic. În special după ce a trecut marile hopuri ale guvernării – restricţiile salariale şi bugetare – pentru care a ieşit la bătaie, apărându-l cu propria sa persoană, preşedintele – Emil Boc a început să prindă curaj şi să creadă că e mai valoros chiar şi să creadă că e mai valoros chiar decât i se părea şi lui. Au existat, în ultima vreme, câteva situaţii în care Traian Băsescu i-a sugerat sau chiar i-a recomandat că ar fi util să facă pasul înapoi şi să lase pe altcineva la conducerea partidului şi a guvernului, dar Boc a refuzat, invocând faptul că situaţiile dificile tocmai fuseseră depăşite. Cu siguranţă că Traian Băsescu nu este atât de naiv încât să nu-şi dea seama câţi bani face Boc şi cât de slab şi incompetent este guvernul pe care-l cond