Preşedintele Senatului adoptă, de o vreme încoace, strategia şarpelui: când n-are treabă, iese în mijlocul drumului. Omul ăsta este predestinat să piardă pe propria lui mână. Nu l-a obligat nimeni să se ducă la Vântu.

A trecut un an de atunci şi domnul Geoană consideră că trebuie să-şi mai dea încă odată cu tesla în genunchi dezvăluind „adevăratul" motiv al excursiei sale nocturne în bârlogul mogulului. Nu s-a dus la relaxare, ci la muncă, a vrut să se convingă că întrebările lui Robert Turceascu sunt corecte cu cei doi candidaţi...

Nu te umflă râsul? Cum să nu vină matrozul şi să nu şteargă cu el pe jos prin televiziuni?

Domnul Geoană pare a fi rămas blocat, la nivel mental, în ora în care ţopăia în faţa naţiunii că tocmai ieşise preşedinte. Retrăieşte acele minute şi apoi, o ia de la capăt. Aşteaptă ca ratarea să se tranforme în gol la reluare. Iar, dacă golul nu vine nici la reluare, atunci inventează.

Se făcea că va convoca un congres extraordinar al PSD şi îl va da jos pe Ponta. Cică are susţinători mulţi, cu arma la picior, gata să-l pună din nou în fruntea poporului PSD.

Ba nu, va rupe PSD şi se va duce la liberali cu jumătate de partid.

Nu, nu. Se va duce la conservatorii lui Voiculescu.

Nici aşa nu e bine. De fapt, Geoană îşi va face un partid nou cu care va rupe gura târgului la viitoarele alegeri.

Ba, nu. Planul era cu totul altul. Pe 1 Decembrie, când ar fi trebuit să i se prezinte onorul, prelua comanda Armatei, ocupa Arcul de Triumf şi anunţa că dictatorul a fugit în Kazahstan. Numai că a fost trădat. Poate de Vântu?

Cert este că Băsescu a prins de veste şi l-a pus pe Boc să-i ţină locul la defilare. Geoană n-a ajuns preşedinte, nici la un an de la pierderea alegerilor. Nici măcar pentru un minut, pentru 30 de secunde, cât ar fi durat să i se prezinte onorul. Păcat. Domnul Băse