Ţese de aproape 25 de ani şi este singura din comuna în care locuieşte care se ocupă de această meserie. Elena Popescu vrea să ducă tradiţia ţesutului mai departe şi îi învaţă pe copiii din comună tainele acestei meserii.
Elena Popescu s-a născut în Crasna, într-o familie în care tradiţiile sunt sfinte. „De când eram copil, veneam de la şcoală, iar după ce învăţam, ţeseam la război. Era războiul mamei, pe care îl folosesc şi acum. Tradiţia ţesutului este moştenită de la străbunici, toată lumea trebuia să facă ceva. Femeile nu stăteau la poartă şi nici acum nu stau, pentru că tot timpul au ceva de făcut. Iarna facem clăci, unde se ţese sau se toarce“, spune Elena. Tainele acestei meserii le-a învăţat prin ţeserea cuverturilor. „Şi eu şi sora mea ţeseam, cu rândul. Câteva dintre acele coverturi pe care le-am lucrat când eram copil mi le-a dat mămica şi le am acasă, au rezistat în timp, pentru că sunt confecţionate din lână“, adaugă aceasta. Materia prima, adică lâna, este procurată de la oile din gospodărie. „ Nu ne-a fost greu, pentru că ne plăcea foarte mult. Am început cu şerveţelele, mămica ne-a îndrumat, pentru că urma să ne mărităm şi ne erau neceasre. La nunta mea, toate şerveţelele de artizanat şi prosoapele, cu care am împodobit maşinile, mi le-am făcut singură. Când m-am mutat la Teleşti, după ce m-am căsătorit, eram singura din comună care ţesea şerveţele artizanale. Vecinele erau curioase şi veneau să vadă. Li se părea ciudat că ţes, îmi spuneau că nimeni nu se mai ocupă cu acestă meserie acum. Cred că este foarte important să păstrăm tradiţia, aş vrea să fie mai mulţi oameni care să se ocupe de meseriile tradiţionale“, mai spune Elena.
A înfiinţat un grup vocal folcloric
De trei ani, Elena lucrează ca maistru de meşteşuguri populare la Şcoala Populară de Artă din Târgu-Jiu. Directorul instituţiei, fiind din aceeaşi comună, a apr
