Apoi, o rog pe dna Munteanu să înţeleagă că termenul de "avocat" poate fi atractiv în sine - inclusiv într-o emisiune TV -, dar e cu totul străin de ambiţiile mele. Eu nu-s avocat, ci sunt

Apoi, o rog pe dna Munteanu să înţeleagă că termenul de "avocat" poate fi atractiv în sine - inclusiv într-o emisiune TV -, dar e cu totul străin de ambiţiile mele. Eu nu-s avocat, ci sunt profesor de istorie. Nu pot fi avocat nici la modul propriu - pentru că nu am studii de gen - şi nici la figurat - pentru că, în viziunea mea, Istoria (nefiind un tribunal, cum cred unii, şi nici un concurs de frumuseţe, cum cred alţii) nu are nevoie de apărători, de procurori, de arbitri sau de juriu. Istoria are nevoie doar de profesionişti oneşti care să-şi expună opiniile lor despre trecut. şi e chiar de preferat ca profesioniştii să nu fie mereu de acord între ei, pentru că în această disciplină polemica este constructivă. Sper ca dna Munteanu să nu se supere dacă, bănuind-o mai curând victima voluntară a unui populism jurnalistic păgubos şi neconsiderând-o o profesionistă în Istorie, nu o voi invita la polemică. Ei bine, şi nefiind "avocat", nu pot prezenta istoria în funcţie de interesele "clientului" meu, ci doar aşa cum cred că a fost ea. Când regizorul Florin Iepan mi-a făcut onoranta propunere de a colabora la realizarea documentarului despre Antonescu, nu m-a invitat în calitate de actor, nici de senator, nici de avocat - ci în calitate de profesor. Cu riscul de a-i dezamăgi pe admiratorii personajului Antonescu, le voi spune că eu nu pot oferi o variantă seara, la televizor, şi o altă variantă a doua zi, când merg la facultate. Un istoric e dator, înainte de toate, să fie pe cât mai puţin posibil partizan - sau "avocat". ştiu că există şi români care doresc să fie minţiţi frumos şi să audă numai ce le place. E treaba lor - iar un profesor va vrea mereu să le rărească rândurile.