În urmă cu 40 de ani, la 16 mai, era inaugurat sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I, cu o putere de 1.050 MW, atât în partea românească, cât şi în cea iugoslavă, după aproape opt ani în care s-a lucrat la acest sistem.

Centrala de la Porţile de Fier I este una dintre cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre, iar lacul său de acumulare are un volum de peste 2.200 de milioane de metri cubi, pe o lungime de peste 270 de kilometri, de la baraj şi până la confluenţa cu râul Tisa.

Sistemul Hidroenergetic si de Navigaţie Porţile de Fier I a fost ianugurat la 16 mai 1972 şi are în componenţă, pe lângă cele două centrale hidroelectrice, şi barajul deversor cu 14 câmpuri, câte 7 pentru fiecare parte şi două ecluze. Prin dimensiunile sasurilor şi prin cădere, ecluzele de la Porţile de Fier I se înscriu în lista celor mai mari construcţii de acest gen din lume. Ecluza română a fost pusă în funcţiune la 3 august 1969, iar primul agregat la 14 august 1972.

Click pe fotogalerie pentru mai multe imagini

O insulă scufundată pentru a face loc hidrocentralei

Hidrocentrala Porţile de Fier I este, la o simplă evaluare, cea mai impetuoasă şi mai costisitoare lucrare din toate timpurile pentru România. Numai pe malul românesc au lucrat peste 10.000 de oameni în cei aproape 8 ani cât a durat lucrarea (1964-1972).

Hidrocentrala Porţile de Fier a fost construită în regiumul Nicolae Ceauşescu. La vremea respectivă, insula Ada Kaleh, locuită în principal de turci, a fost scufundată la ordinul lui Ceauşescu pentru a putea fi construită Centrala de la Porţile de Fier.

Această construcţie a cerut însă şi unele sacrificii: strămutări de vetre, înecarea istoriei acestora, imersiunea insulei Ada-Kaleh, tărâm aparte, unic pe tot cuprinsul fluviului.

În 1971, turnul minaretului geamiei,