O carte care ne ajută să înţelegem mai bine ce-i cu noi şi cu epoca actuală. Peste 50 de scriitori, sociologi, filosofi, istorici, neurologi, economişti sau psihanalişti francezi celebri analizează noile mitologii din viaţa noastră.

Iată-l pe Frédéric Beigbeder scriind despre GPS: „După ce Dumnezeu a murit, omul s-a crezut pierdut; din fericire, datorită ghidării prin satelit, el şi-a putut găsi drumul.

Invenţia GPS-ului, iniţial rezervată şoferilor, există acum şi pe ecran portabil. Din ce în ce mai mulţi trecători umblă cu o cutie mică şi neagră care le dă tot felul de ordine vocale din buzunarul pardesiului: «Mergi 300 m, apoi faci la stânga». Vocea monocordă a maşinii nu e bine-crescută (nu spune nici «te rog», nici «mersi»), dar bietul om rătăcit se supune docil la toate ordinele ei precise; ştie că ea deţine adevărul.

Ştie că această cutie GPS trimite un semnal la mii de kilometri deasupra capului, că semnalul îi identifică poziţia la milimetru şi, drept urmare, un ecran îi va arăta pe o hartă rutieră calea pe care s-o urmeze. Dar nu-şi dă seama de amploarea acestei revoluţii. Mii de ani, omul a fost nevoit să-şi găsească drumul cu ajutorul unor necunoscuţi: era o treabă de milioane, câteodată chiar ridicolă, dar astfel îşi făcea noi prieteni şi vizita locuri neaşteptate.

Rătăcin-du-se, pornea să descopere noi orizonturi şi populaţii exotice, cum i s-a întâmplat lui Cristofor Columb. Acum ştie încotro să meargă şi nu mai vorbeşte cu nimeni, nicăieri, cât e lumea de mare, nici măcar la colţul străzii. Este cartografiat, asigurat, protejat. Dacă ar vrea să se rătăcească, ar fi de-ajuns să oprească maşina, dar n-are niciun chef de aşa ceva.

Omul contemporan crede că a scăpat de o constrângere: de fapt, constrângerea sa se numea libertate. Căci satelitul este totodată un instrument de supraveghere. Omul a devenit singurul animal reperab