Costel Busuioc, proaspatul port-drapel al tarii in care cu mai mult sau mai putin onor ne prestam vietile, a cistigat concursul “Hijos de Babel”. In principiu, e povestea unui roman plecat la munca in Spania, un capsunar pe care l-au inscris gazdele la un concurs pentru ca le-a placut vocea omului. Totusi, nu e chiar asa. Povestea “capsunarului” e mai mult decit atit, e povestea unei Romanii triste, o Romanie ipocrita care vrea sa aiba cit mai multe fara sa faca nimic.
Sa vindem pielea ursului din padure!
Romanul Costel Busuioc e un om simplu. Un om de la tara plecat sa aduca bani acasa. A devenit, peste noapte, erou national. Toata lumea se grabeste sa il laude, sa laude tara din care provine. Dar nimeni nu spune ca Romania nu are nici un merit in devenirea omului Costel Busuioc.
Citeam intr-un articol din Evenimentul Zilei ca profesorii din scoala generala (pentru ca la atit se limiteaza studiile lui “Pavarotti din Carpati”) i-au spus tot timpul ca e urit si prost. A devenit zidar in Spania. Participarea la un concurs, dar mai ales cistigarea lui, l-au transformat intr-un om frumos si inteligent. Fabrica de impachetat fum Romania s-a apucat sa-si ambaleze frumos o marfa care nu-i apartine. Pentru ca asta e tristul adevar: Busuioc nu e produsul fabricii Romania, este produsul lui Costel Busuioc. Costel a ajuns in virf prin puterile proprii, fara nici un sprijin de la nici o Romanie care, acum, il pupa in fund in toate felurile.
Costel Busuioc e un produs pe care Romania nu are patent. Patentul apartine Spaniei, pentru ca Spania l-a montat. Romania si-a pierdut orice drept asupra romanului pe care l-a neglijat timp de 33 de ani. Dupa ce ca n-am fost in stare sa ii oferim cele mai mici conditii pentru dezvoltare individuala, acum venim cu pretentii de a-l face ambasador al culturii romanesti peste hotare. Dintr-o data, avem preten
