Doi porci de Crăciun au fost sacrificaţi anul acesta în gospodăria lui Ion Muntean din localitatea Răşinari, judeţul Sibiu.

Agitaţia în curtea familiei Muntean din localitatea sibiană Răşinari începe încă de la primele ore ale dimineţii. Alături de membrii familiei, vin şi ajutoare, pentru că e foarte mult de lucru. Ghiţă şi Purcica urmează să fie transformaţi în provizii pentru iarnă, dar şi în bucate delicioase pentru masa de Crăciun.

Crescuţi natural, pregătiţi tradiţional

Ghiţă şi Purcica au fiecare aproximativ 150 de kilograme şi au fost crescuţi în gospodăria familiei Muntean doar cu hrană naturală, cartofi, verdeaţă, porumb sau frunze de nap. Îşi dau ultima suflare ”tradiţional”, fără asomatoare, după care stăpânul casei şi cei care îi dau o mână de ajutor trec la pârlit. Apoi, porcul este curăţat şi spălat cu mare atenţie. Ghiţă rămâne mai întâi fără picioare, după care gospodarii încep să despice slănina, moment care se marchează, conform tradiţiei, cu un pahar de ţuică fiartă, tare şi cu piper.

”Când crapă slănina se dă câte un pahar de rachiu, să iese slănina bună”, spune râzând Ion Muntean (75 de ani). Plin de viaţă, în ciuda faptului că nu mai e chiar în floarea vârstei, aleargă neobosit dintr-o parte în alta şi povesteşte zâmbind că a învăţat să taie porci copil fiind, de la un unchi, iar acum îi învaţă la rândul său pe cei tineri.

” Eu am învăţat de la unchiul meu să tai porc, şi acum i-am învăţat şi pe ăştia tineri, cum e în cântarea aia, ”Acum eu am îmbătrânit, iei tu lucrul de la capăt”. Metoda veche se păstrează, de copil umblam cu unchiul iarna, că el era de meserie, şi el m-a învăţat pe mine şi pe cumnatul.

Porcul trebuie pârlit, după aia vine spălat şi crăpat. Trebuie luată slănina prima dată, pe urmă se ia muşchiuleţul, noi îi zicem pecie, se iau spetele, pulpele