Român e, atât pentru scriitor, cât şi pentru redactor, tot ceea ce poate fi opus termenului de sovietic.
Cu ceva timp în urmă, Editura Polirom a scos de sub tipar o culegere din textele lui Ilf şi Petrov, satirici ruşi cunoscuţi românilor prin cele două romane Viţelul de aur şi Douăsprezece scaune.
Purtând titlul 1001 zile sau Noua Şeherezadă, noul volum cuprinde şi bucăţi ţinând de ceea ce s-ar putea numi prozo-gazetărie. E vorba de texte aparţinând publicisticii, dar care, graţie puternicului talent de scriitor al autorului, devin, uneori fără voia semnatarului, veritabile bucăţi de proză.
Una dintre aceste piese, Cum a fost creat Robinson, satirizează o meteahnă a literaturii sovietice din deceniul patru, însuşită de literatura română din anii stalinişti:
Actualizarea forţată a cărţilor clasice ale literaturii universale.
Sub acest semn, o publicaţie de tineret găseşte de cuviinţă să comande scriitorului Moldavanşev un roman foileton despre un Robinson Crusoe de tip nou. Între redactor şi autor se desfăşoară următorul dialog:
„-(...) trebuie să fie un Robinson Crusoe sovietic. Ceva care să nu dea voie cititorului să lase cartea din mână.
- Robinson, da, se poate, spuse laconic scriitorul.
- Dar nu un Robinson pur şi simplu, ci un Robinson sovietic.
- Păi cum altfel! Doar nu român!
Scriitorul nu era vorbăreţ. Se vedea din capul locului că era un om de acţiune".
Dând de acest pasaj, am avut o tresărire.
În eseul Ce se ştia la Moscova despre România în anul 1938, din volumul A doua moarte a lui Carol al II-lea, semnalam trimiterea la România ca reper comic în romanul lui Ilf şi Petrov Viţelul de aur. Notam la un moment dat:
„Pentru a fi lăsat de grănicerii români să treacă în ţara noastră, Ostap Bender pune la cale această scenă:
«Marele maestru se înclină cu demnitate şi rosti c
