Ceea ce ignoră preşedintele: bicameralismul este o garanţie a unităţii statale în condiţiile unei mai largi descentralizări administrative, iar descentralizarea, o garanţie a eficienţei.

În prea multe privinţe anul 2013 pare irosit. Constituţia nouă a fost blocată de preşedintele Traian Băsescu, care nu ascunde că ar putea abuza din nou de prerogativele sale prin repetate şi nejustificate sesizări la Curtea Constituţională. Ca urmare, proiectul de împărţire a ţării în regiuni a fost şi el blocat, deşi ar fi fost dificil de realizat oricum. Problema maghiară pare insolubilă, cel puţin câtă vreme se conservă peresupoziţiile actuale ale politicii româneşti.

Descentralizarea asumată recent de guvern ar putea fi şi ea împiedicată prin acţiunea concertată a opoziţiei şi a preşedintelui. Subit, aşa-numita dreaptă reformatoare, partenera creştin-democraţilor germani din PPE, a devenit cerberul feroce al centralismului de stat. Politicieni PDL, activişti de la Mişcarea Populară şi inclusiv preşedintele Traian Băsescu acuză proiectul guvernului că distruge pârghiile administraţiei centralizate. „Nu vreau să fiu alarmist, dar avertizez public că e o crimă administrativă. (...) Cum va face Ministerul Sănătăţii politica sănătăţii, dacă nu mai are direcţiile din teritoriu?” (Traian Băsescu B1TV).

Declaraţiile preşedintelui sunt limpezi ca lumina zilei. El crede că numai guvernul poate face ”politica sănătăţii”. Dar tocmai aceasta este raţiunea descentralizării, ca politica sănătăţii să fie delegată autorităţilor care cunosc mai îndeaproape dificultăţile locale. Scopul declarat al legii este să dea ”baronului” atribuţii pe care până acum le-a avut Ministerul Sănătăţii şi pe care le-a exercitat prost. Dacă această ”politică a sănătăţii” nu ar fi fost atât de sublimă şi inexistentă, nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să propună o descentralizare.

De fap