Radu Florescu e un american venit după 1990 în România, ţara de origine a tatălui său, venire ce i-a transformat viaţa într-o poveste de succes, dar aici, nu acolo, în America.

Eu sunt un prăpădit de român care mâzgăleşte nişte cuvinte pe hârtie. Unii mă laudă în mod exagerat pentru asta, după cum, la fel de exagerat, alţii mă înjură. Întâmplarea a făcut ca, imediat după aşa-zisa revoluţie din decembrie, să-l cunosc pe Radu Florescu. Şi chiar să fiu invitatul său într-o călătorie în America. L-am revăzut, după câţiva ani, în topul celor mai bogaţi români. Mi-ar fi plăcut să mă vadă şi el pe mine - în acelaşi top, vreau să spun-, dar nu s-a putut. Din vina mea, nu a lui, desigur. Mai precis, din cauza faptului că sunt ceea ce spuneam că sunt.

În afară de faptul că e bogat, nu prea mai ştiam mare lucru despre Radu Floreascu. Noroc cu revista „Forbes”, al cărei număr pe decembrie, anul trecut, pe care l-am răsfoit însă doar acum câteva zile, m-a ajutat să aflu. Să aflu, între altele, că şi americanii mint, dacă nu cumva li s-o întâmpla doar celor ce sunt pe jumătate români, aşa cum este cazul lui Radu Florescu. Care zice în publicaţia mai sus pomenită următoarele:

„Fiind un om de marketing şi comunicare, m-am gândit că firesc ar fi să încep în România un bussines legat de comunicare. Primul proiect a fost în 1991, când am încercat să fac un joint-venture între «USA Today» şi «Tineretul liber». Am vorbit atunci cu ziariştii Gabi Năstase, Gabriel Rusu şi Ştefan Mitroi. Acesta din urmă a făcut tot posibilul să blocheze proiectul. Asta în ciuda faptului că preşedintele «USA Today», David Mazzarela, un cunoscut de-al meu, a fost foarte entuziast, când i-am propus această colaborare. Am avut multe întâlniri cu Gabi Năstase şi Gabi Rusu. Ei au fost pentru joint-venture, dar Mitroi a fost împotrivă. Proiectul a fost un eşec”.

Cum o fi uitat Radu Florescu