Din cînd în cînd, simte nevoia să-şi ia puterea din casa părintească unde a văzut lumina zi­lei.

Din cînd în cînd, simte nevoia să-şi ia puterea din casa părintească unde a văzut lumina zi­lei.

Spune cu inimă deschisă: “Eu aşa mă simt bine – să mă­tur frunzele prin curte, să dau cu mătura şi pe trotuar în faţa curţii, să mă duc la ­vecina de peste drum cînd nu am ar­dei iute în casă şi s-o primesc cu braţele deschise pe altă vecină care îmi cere ­împrumut nişte mălai. N-aş putea să tră­iesc altfel decît viaţa asta a unui om fără ifose, natural şi iu­bindu-i pe cei de alături. Îmi place să dau din sufletul meu, nu bucăţele, ci bucăţi de ini­mă, asta fiind, de fapt, şi explicaţia artei mele”, spune Maria Dra­go­miroiu. Cea care după în­che­ierea unui turneu de ­suc­ces exploziv în America şi în Canada, atunci cînd a pierdut avionul a stat cîteva ore în aeroportul din Los Angeles, plîngînd, aşezată pe valiza ei, că o ustură dorul de acasă şi nu mai are răbdare încă acele ore pînă la cursa următoare.

Maria cea care, ajunsă din satul ei vîlcean în şcoala cu renume din Bucureşti, venea prima dimineaţa, cu mult înaintea colegilor, şi cînta cu foc în clasa goală, avînd un singur spectator, pe portă­rea­sa micuţă, care o aplauda din cadrul uşii, sprijinită în mătură.

“FLOAREA DIN GRĂDINĂ”. Au rămas cuceriţi membrii exigentei comisii de la concursul “Floa­rea din Grădină”, marele suc­ces televizat, atunci cînd puş­toai­ca din Vîlcea Maria Dra­go­miroiu s-a burzuluit : “Eu nu cred că evoluez imi­tînd-o pe Ma­ria Tănase, cred că am sti­lul meu şi numai Dumnezeu a făcut ca, într-un fel, vocea mea să se asemene pe undeva cu glasul celebrei Maria Tănase! Nu o imit şi lă­saţi-mă să concurez cîn­tînd ca Maria Dra­go­miroiu!”. Aşa s-a şi în­tîm­plat şi fetiţa aceea coborîtă din Vîl­cea natală, a luat în etapa finală a concursului televiza