Regizorul american Woody Allen turnează pentru prima oară un film în metropola californiană, odată cu „Blue Jasmine“, cu Cate Blanchett în rolul titular.

Noul film al lui Woody Allen seamănă şi nu prea cu peliculele pe care reputatul regizor le-a semnat în ultimul deceniu, de la „Match Point“ (2005) încoace, mai exact. În mod cert, „Blue Jasmine“, cu extraordinara actriţă de origine australiană Cate Blanchett în rolul principal, este în esenţă o dramă – elementele comice există, dar sunt contextuale şi nesemnificative.

Drama nu atinge însă intensitatea, câteodată greu de suportat, din „Match Point“ ori „Cassandra’s Dream“, filme filozofice, cu puternică încărcătură metafizică. Rezultă astfel un film bun şi concentrat, o „pauză de respiraţie“ în filmografia de senectute a prodigiosului regizor (de 77 de ani).

Un aer cehovian

Pe scurt, „Blue Jasmine“ este povestea unei ratări, cea a personajului titular, interpretat cu măiestrie de Cate Blanchett. Aşadar, un aer cehovian pluteşte asupra întregii poveşti şi asupra deselor monologuri în care Jasmine îşi rememorează trecutul. Woody Allen a realizat însă, mai demult, o capodoperă în cheie cehoviană: „Septembrie“ (1987), astfel încât abordarea directă în respectiva manieră nu-şi mai avea rostul acum.

S-a făcut mult caz de faptul că regizorul se întoarce, cu acest film, pe pământ american, după ce a explorat farmecul mai multor oraşe europene: Londra, Barcelona, Paris, Roma. Nu se întoarce însă la New York, metropolă căreia îi aparţine cu toată fiinţa sa (unele din cele mai mări „cântări ale New York-ului“ au fost realizate de Allen: „Annie Hall“, „Manhattan“, „Hannah şi surorile ei“ ori „Radio Days“), ci pentru prima oară turnează pe Coasta de Vest, mai precis în San Francisco.

NY vs. SF

Într-adevăr, cineastul se lasă vrăjit în acest film de farmecul metropolei californiene şi al ce