Legaturile cu Europa Libera si cu strainatatea, precum si notorietatea ii transformau pe scriitori in "vulnerabilitati" ale regimului.
Redeschiderea dosarului lui Corneliu Vadim Tudor, membru al Uniunii Scriitorilor in regimul comunist, si al poetului-senator Adrian Paunescu atrage atentia asupra implicarii Securitatii in lumea literara.
Legaturile cu Europa Libera si cu mediile culturale din strainatate, precum si notorietatea castigata prin scris ii transformau pe scriitori in „vulnerabilitati” ale regimului.
Desi povestirile despre turnatorie abunda in cercurile literare, putine sunt numele fostilor colaboratori iesite la iveala. Un singur intelectual a avut curajul sa-si marturiseasca legaturile cu fosta Securitate: Alexandru Paleologu.
Altii, putini, au fost deconspirati fie de colegi de breasla, fie prin presa, fie chiar de CNSAS ca demnitari. Despre parcursul postcomunist al securistilor lumii literare, fosti supraveghetori oficiali sau „legendati” ca functionari culturali, nu se stie, public, mai nimic.
Doina Jela despre USR: „Amestecata si otova cu Securitatea”
De contactul cu Uniunea Scriitorilor, Doina Jela, autoarea primului dictionar al tortionarilor, „Lexiconul negru”, s-a ferit „ca de dracu’”, pentru ca o percepea „amestecata si otova cu Securitatea, si nu in razboi cu ea”.
Ioan Bogdan Lefter, scriitor si istoric literar, crede ca Securitatea a avut misiuni speciale in lumea culturala, insa amploarea acestora nu poate fi masurata cu adevarat decat dupa deschiderea tuturor arhivelor: „Interesul Securitatii fata de lumea literara si, in genere, culturala a fost sensibil mai mare decat fata de multe alte medii profesionale.
Scriitorii, artistii, intelectualii care se exprimau public castigau notorietate si, daca erau spirite independente, critice, eventual nonconformiste, deveneau inamici potentiali ai regimului”.